Cum convingi prietenii că eşti the Coolest?

În urmă cu mai bine de două săptămâni am avut bucuria de a mă întâlni cu o prietenă, de la care nu mai auzisem nimic mai bine de câţiva ani de zile. Uau! Uite o tipă deşteaptă şi descurcăreaţă, mi-am spus. Alte şapte persoane care se aflau acolo au dat din cap apoi au confirmat că reacţia mea a fost una corectă.
Tipa şi-a cumpărat casă, maşină, şi toate accesoriile folositoare unui om de tip modern, lucrează la o companie renumită din centrul oraşului, şi-a „achiziţionat“ cel mai arătos, mai de succes sau mai dorit partener, serile şi le petrece frecventând cele mai renumite baruri din capitală, a ştiut de fiecare dată cum să îşi păstreze prietenii sau familia aproape, mi-a oferit acordul pentru a scrie acest articol – şi totuşi:

„Singurul lucru pe care nu l-am putut obţine a fost recunoştinţa că duc o viaţă la care milioane de tineri doar visează… În copilărie mi-am dorit un mod de viaţă diferit faţă de cel pe care îl trăiesc acum. Pe parcurs, însă, oamenii m-au determinat să realizez că aşa trebuie să trăiesc“.

Acesta este modul de viaţă care poate fi comparat cu un basm despre o prinţesă, dar în care lipseşte prinţesa şi singurul lucru care ţi-a rămas de făcut este să lupţi în fiecare zi pentru a dobândi amnezia, liniştea şi ceea ce îţi lipseşte (nimic).
Psihologia nivelului de funcţionalitate a minţii, pe care, omul îl străbate în prezent, este faptul că mintea doreşte să obţină exact ceea ce-i lipseşte! El reprezintă trucul care te controlează.
Realităţile sunt egale! Prin urmare: Dacă ai totul şi nu ai nevoie de nimic, ai nevoie de nimic şi de tot ceea ce ai încetezi să mai ai nevoie! Înţelegi? Am spus că atunci când obţii totul şi nu mai ai nevoie de nimic, ai nevoie de nimic, iar de tot ceea ce ai obţinut încetezi să mai ai nevoie! Reciteşte ultima propoziţie de ori de câte ori ai nevoie.

Dacă până acum ai crezut că normal înseamnă şi natural, ar fi bine să-ţi acorzi o a doua şansă, apoi citeşte fragmentul următor:

„Întreaga viaţă vă concentraţi să luaţi deciziile cele mai „corecte“, spuneţi voi. Gândind astfel atunci când cineva ia o decizie „incorectă“ „nu este în toate minţile“ adăugaţi. Aceasta vă determină ca pe viitor să acţionaţi „în toate minţile“, deci nenatural (prin autoimpunere). Aşadar, în majoritatea împrejurărilor în care vă aflaţi, abordaţi o atitudine obişnuită, pentru a nu părea ciudaţi (neobişnuiţi) în faţa prietenilor sau a partenerilor de viaţă.
O atitudine obişnuită abordezi atunci când încerci în mod straniu să îţi controlezi reacţiile sau să îţi ascunzi sentimentele şi emoţiile.
Obişnuit devii atunci când îţi programezi o stare de a fi, care este diferită de cea care te reprezintă pe tine în realitate.
Obişnuit, înseamnă că îţi impui să fii cumva şi să te comporţi într-un mod anume pentru a nu ieşi dintr-un tipar prestabilit de grupul din care ai ales să faci parte. Atunci, tu te creezi artificial şi nu te recunoşti pe tine ca Ce sau Cine eşti cu adevărat.
În schimb o atitudine neobişnuită foloseşti atunci când nu-ţi impui să fii obişnuit (artificial), când nu încerci să îţi impui o stare de a fi împrumuta-tă din exterior, ci, pur şi simplu eşti Cine eşti tu, experimentând starea ta naturală! Neobişnuit înseamnă să simţi şi să reacţionezi în mod natural.
Dar când nu recunoşti şi/sau nu reacţionezi în funcţie de ceea ce simţi te comporţi ciudat, adică te supui unui tipar promovat de lumea exterioară!“

Fragment extras din cartea Vorbind cu Dumnezeu (book two).

„Atunci când ai totul şi nu mai ai nevoie de nimic, ai nevoie de nimic,
şi de tot ceea ce ai încetezi să mai ai nevoie“.

source: Alberto Bacoi

Mai există Dragoste între un bărbat și o femeie?

Citeam în urmă cu două săptămâni pe o reclamă uriașă plasată în zona stației de metrou Piața Victoriei, titlul: „Dragostea doare ca dracu’“.
Sigur că cei ce folosesc astfel de mesaje (cel puțin aberante) ori au fost doborâți de eșec, pe bază de neputință, ori intenționează a se îmbogăți din pricina vulnerabilității tinerelor cupluri, care, trebuie să recunosc, au fost expuse unor încercări incredibile în ultima perioadă. Nu mi-ar plăcea să mă trezesc într-o lume în care femeile urăsc bărbații sau unde soții conviețuiesc împreună pe motiv că așa „trebuie“, că așa e „normal“ sau
„natural“.
Astfel că, din sutele de mii de articole în care s-a abordat această temă unul a reușit să îți atragă atenția și te asigur că îți va clarifica unele
aspecte în ceea ce privește „dragostea“ de care fiecare dintre noi fugim. Iată despre ce este vorba:

Prima intenție a mea înainte de a începe să scriu acest articol a fost să dezbat împreună cu tine problema comunicării în cuplu ori între posibilii parteneri (cuplurile în devenire).
Într-o după-amiază, un prieten m-a întrebat ce trebuie să facă pentru a
se apropia de o tânără cu care nu are absolut nimic în comun, fiind des-curajat desigur, din punct de vedere al comunicării.
„Sigur că nu aș putea să mă apropii de ea în autobuz ca să o întreb cum o cheamă sau să îi cer numărul de telefon, ar fi ciudat din partea mea în viziunea ei“, spunea el cu convingere. În aceeași zi, o bună prietenă m-a întrebat ce se întâmplă cu bărbații din ziua de astăzi, deoarece, este singură deja de foarte mult timp, iar, în drumul ei întâlnește o groază de bărbați educați, prezentabili, dar care nu îi spun absolut nimic.
„În ultima vreme am ajuns să îi privesc insistent, ba aproape agresiv, în autobuz și am lăsat impresia că aștept să intru într-o discuție cu ei, însă
niciunul nu s-a apropiat de mine“, domnii s-au mulțumit doar cu privitul. Prin urmare, există o problemă a comunicării pe care, aici, o vom numi frica de a comunica.

Dar pentru a scurta articolul voi selecta câteva idei bune, constructive şi eficiente, pe care ți le voi prezenta sub formă de listă. Voi numi această listă: SOLUȚII!

1). Atunci când intenționezi să intri în contact cu o persoană necunoscu-tă (de sex opus) imaginează-ți, din punct de vedere emoțional, faptul că te adresezi vânzătorului/vânzătoarei de la paine. Aceasta îți va elimina o parte din emoțiile nejustificate care ți-au convins deja trupul că urmează să vorbești cu Justin Bieber sau Madona!

2). Nu găsesc nimic ciudat în a fi tu însuți atunci când te adresezi unei persoane necunoscute, de sex opus. Ciudat devii când încerci să pari că ești altcineva decât ești tu în realitate. Dar, cunoști aceasta deja, ai citit-o de milioane de ori și totuși, nu e atât de ușor de pus în practică.
Te contrazic! Cel mai ușor lucru pe care poți să îl faci în viață este să fii în starea ta naturală. Exersează cu vânzătorul/vânzătoarea de la pâine. Te asigur că nu se va supăra pe tine, ba chiar îi vei face ziua mai placută. Eu am încercat cu doamna de la poștă şi nu recomand nimănui să facă ce am făcut eu.

3). Nu e obligatoriu să deții o locuinţă (de preferat cu etaj), una sau mai multe mașini ori alte posesii, pentru a îi spune unei femei că e frumoasă și atât. Eu am făcut-o de câteva ori, iar apoi am plecat în grabă. Una din zece femei m-a oprit, vrând să îmi spună că și eu sunt, deasemenea, frumos.

4). Nu ai nevoie de măști, de vreun anumit tip de haine ori de o atitudine inspirată din filmele „hollywoodiene“ pentru a răspunde unui compliment sau pentru a întreba pe cineva cât este ceasul.

5). Orice i-ai spune şi, în orice mod te-ai adresa persoanei necunoscute (de sex opus), pe care o întâlnești, nu ți se poate întâmpla ceva mai rău decât să fii ignorat/ignorată. Şi nimeni nu a murit din asta. Dovada este chiar faptul că încă mă aflu în fața laptopului, ca să îți scriu acest mesaj!

6). Aflându-te la începutul unei relații, este foarte important să lucrezi cu tine ca să te cunoști cât mai amănunțit. De exemplu, dacă te accepți așa cum ești, nu vei mai fi nevoit să depui eforturi pentru a ascunde de ochii partenerului ceea ce nu vrei ca el să afle despre tine. Aceste acțiuni, pe care le-aș numi infracțiuni, te storc de energie și, prin urmare, vei obosi înainte să începi ori îți vor aduce neplăceri mai târziu. Evită-le!
Ceea ce încerc să îți transmit aici, cititorule, este să te „dezbraci“ în fața lui/ei. Dacă nu va fi impresionat/impresionată sau mulțumit/mulțumită de ceea ce ești va pleca singur/singură. Este atât de simplu!

Nu ai nimic mai bun de făcut în această lume decât să îți iubești partenerul sau persoanele apropiate. Dacă îți stă în putere, iubește întreaga planetă!

Sigur că a iubi pe cineva nu înseamnă că „doare ca dracu’“, ci boala pe care oamenii o confudă cu Dragostea doare ca dracu’!
De ce spun așa ceva? O spun deoarece peste 97% din oameni cred că Dragostea înseamnă apartenență în loc de libertatea de a își exprima sentimentele. Chiar dacă unii vor refuza să recunoască acest lucru, cu toții o simt, și încă foarte intens. Nimic mai fals!
Mă voi limita prin a îți expune numai câteva idei cu scopul de a înțelege noțiunea de apartenență ce i-a fost atribuită Dragostei.
Voi scurta deci lista pentru a evita să dau naștere unui roman întreg pe wordpress. Însă, ar fi foarte multe aspecte de clarificat pe această temă. Ba, chiar am putea discuta până la „sfârșitul internetului“ și îți garantez că nu am termina.

7). În viață nu trebuie să știi „cum să aparții partenerului tău“ (de James Patterson și Emily Raymond, autori ai romanului de dragoste intitulat „Prima Iubire“) ci ar fi bine să înveți cum să nu aparții nimănui, adică să devii independent! Dependența de un partener de viață sau de orice alt lucru și persoană nu este Dragoste, ci este o boală, iar, din acest motiv dependența doare ca dracu’!

8). Cunoscând dar acestea, prieteni dragi, putem realiza cu ușurință că
apartenența, dependența și posesia nu sunt iubire! Obsesia, obișnuința, gelozia, reprimarea libertății, teama de schimbare ori frica de a rămâne singur (finalizând o relație care a încetat să mai funcționeze) nu sunt Dragoste, ci boli, iar, din acest motiv toate cele pe care le-am enumerat mai sus dor ca dracu’… Iubiților, nimeni nu posedă pe nimeni, sub nicio formă, niciodată!
Animalul de companie pe care îl hrănești și îl plimbi, în fiecare seară, nu îți aparține, ci doar te-ai angajat să îi oferi niște servicii în schimbul altor servicii. Tu ai ales să îi porți de grijă, să îl plimbi, să îl hrănești, să îl speli și să îi oferi protecție și un loc călduros, iar el îți oferă în schimb bucurie, afecțiune ori îți luminează zilele mai puțin luminate.

9). Omul este o ființă Perfectă și Completă! El nu are nevoie de ceva sau de cineva care să îi confirme, zilnic, acest lucru…

Mă urmărești?
Tocmai am spus că ești o ființă Perfectă și Completă! Asta înseamnă că esti o ființă independentă și ești perfectă așa cum ești, chiar și singur/ă! Apariția unui partener de viață în viața ta nu reprezintă o completare a ta ci un bonus pentru tine! Repet: Apariția unui partener de viață în viața ta nu este o completare a ta, ci un bonus pentru tine…
Adică este o bucurie în plus față de bucuria dintâi, care ești tu în starea ta naturală (de independență); ceea ce spulberă mitul „jumătatea mea“.
Tu nu ești nevoit să îți cauți jumătatea pentru a deveni complet, ci, ar fi bine să îți dorești să îți găsești „jumătatea“, pentru a te bucura mai mult decât te bucurai înainte.
Cei ce susțin că omul a fost creat pe jumătate, cu scopul de a se uni cu alt om, iar dacă unimea nu se petrece (din diferite cauze) viața lui va fi
un eșec, pur și simplu nu știu ce vorbesc… Faptul că nu știu despre ce vorbesc creează haos. Apoi haosul aduce frica, iar frica reprezintă partea opusă a Dragostei. Prin urmare, teama de a iubi este o boală, iar din acest motiv doare ca dracu’!

Dacă vrei să cunoști mai multe despre Dragostea dintre un bărbat și o femeie, te îndemn să răsfoiești câteva pagini din cea de-a doua carte a mea, intitulată Vorbind cu Dumnezeu (book two), trimitere la capitolul II, pagina 35. Succes cu replicile de agățat!

„A iubi pe cineva fără ca să fii iubit înapoi nu este o dramă. A nu iubi niciodată de teamă că nu vei fi iubit reprezintă cea mai cumplită dramă“.

source: Alberto Bacoi