alberto.bacoi@gmail.com

Spiritual coach, Scriitor, Editor, Realizator al seriei Vorbind cu Dumnezeu Creator al programului de vindecare self-Healing 15/65

Salut! Eu sunt Alberto, am aproape douăzeci şi şapte de ani (împliniţi) şi unsprezece luni, cred. În prezent am scris patru cărţi şi probabil că până atunci când vei citi acest articol voi mai fi scris încă patru.
Pe primele trei le vei găsi aici (Cărţi disponibile) de unde le poţi comanda sau le poţi citi în mod gratuit.

Am trăit o viaţă dificilă şi mai grea decât a ta – una în care am plâns mai mult, m-am bucurat mai mult, am simţit mai mult, am muncit mai mult ori m-am odihnit mai mult.
Cineva îmi spunea (în urmă cu câţiva ani) că, la vârsta de 22 de ani era sătul de viaţă, era obosit continuu şi simţea că are 40 de ani. Dar, acum, la vârsta de 28 de ani, simte că are doar 14 ani. Sunt convins că mă aflu în aceeaşi situaţie şi dacă tot avem doar 14 ani, hai să ne bucurăm şi să iubim viaţa, aşa cum o făceam la acea vârstă!
În copilărie mi-am dorit să devin pictor însă, vedeţi voi, cineva mi-a spus că desenele mele sunt mai puţin bune. Bineînţeles că cel care mi-a spus asta era de meserie zidar, aşa că m-am hotărât să muncesc şi eu cot la cot cu el, fiindcă arta nu îţi aduce bani, doar în cazul în care porţi nume-le lui Van Gogh, Pablo Picasso sau Leonardo Da Vinci – oameni care nu m-au impresionat niciodată – ori, dacă te-ai fi născut în SUA, acolo unde cu cât eşti mai prost cu atât devii mai repede celebru.

Am început să iubesc viaţa în urmă cu trei ani. Cum am reuşit o astfel de performanţă, vă întrebaţi?
Am început să o iubesc pentru că m-am plictisit să o urăsc. Am obosit să o mai rabd şi am ales să mă las mângâiat de ea. Am ales să o trăiesc, ci nu să mă trăiască ea pe mine!
Nu există vreo teorie eficientă pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, doar în cazul în care doriţi să umpleţi buzunarele doctorilor, psihologilor ori guru, rămănând goi în suflul rafalelor uraganului mincinos numit placebo.
În realitate, adevăratul psiholog al tău eşti tu. Aşa funcţionează viaţa şi e cel mai perfect lucru care există.

Lumea în care am trăit a reuşit să mă convingă, un timp, de faptul că nu există oameni buni, cinstiţi sau remarcabili.
Dacă persoanele publice, promovate prin apariţii în emisiuni, gândesc şi se comportă astfel, nu vreau să îmi imaginez cum sunt ceilalţi, amărâţii, infractorii ori cei care nu au avut parte de educaţie, îmi spuneam. Dar în scurt timp m-am convins că lucrurile sunt de fapt invers.
Am văzut oameni ce deţin hoteluri, piscine sau „planete“, vorba unui bun prieten de-al meu şi care se certau la televizor pentru un loc de parcare! Totuşi, am văzut şi oameni care dormeau iarna pe străzi, iar, cu singura pătură pe care o aveau înveleau un câine – vreme în care ei degerau în somn. Asta m-a convins să renunţ să mă mai uit la televizor. Iar, singura dorinţă pe care mi-am pus-o, când am simţit cea mai întensă durere din viaţa mea a fost: Aş vrea să ajut un om, unul singur din şapte miliarde aş vrea să fie mângâiat de mine apoi sunt pregătit să mor, zis şi făcut. Câte suflete credeţi că am alinat de atunci şi până astăzi?

Unii spun despre mine că sunt înţelept şi că am fost trimis la voi pentru a vă limpezi Calea. Alţii cred că sunt doar un nebun. Aceste relaţii, aparent opuse, sunt apropiate iar, dacă mi-aţi cere să mă descriu, aş spune des-pre mine că am fost trimis la voi pentru a vă atinge vieţile, într-un mod în care nu au mai fost atinse până acum, ori că sunt cel mai mare impostor care a trăit vreodată pe pământ. Teoriile sunt ale mele, alegerile, se află în mâinile voastre.

Însă, dacă aş afirma despre mine că sunt ateu, pe motiv că nu recunosc „dumnezeul“ religiilor şi nu mă supun lui, aş deveni un idol al ateilor şi aş sfârşi prin a fi persecutat de către cei care se autointitulează creştini. Iar, dacă aş afirma că sunt „creştin“ (un om religios) pe motiv că, recunosc şi susţin existenţa unui Creator Suprem şi pe mine însumi (ca parte din El), ateii ar căuta să defăimeze teoriile mele, iar creştinii m-ar acuza pentru
faptul că vorbesc cuvinte mari şi blasfemii. Cu toate acestea, atunci când mă declar a fi un mesager spiritual vă îmbulziţi, care mai de care, pentru a mă înjura primul. Citeşte în continuare…

Retrospectiva anului 2014

Cei care mi-au citit cel puţin o carte au spus că am dreptate. Cei care au refuzat să citească mi-au spus că mă înşel.
Cei ce au crezut în Cuvintele pe care le-au găsit aici mi-au trimis mesaje de mulţumire ori recunoştinţă, încântaţi de schimbarea pozitivă care s-a produs în viaţa lor. Celor care nu au crezut şi, care au trecut cu vederea peste eforturile mele, viaţa le-a pregătit ceea ce au trăit şi până acum.

Dacă până astăzi societatea a luptat ca să păstreze înţelepciunea indivi-duală la nivel inferior, iată că înţelepciunea a ocolit societatea sau pe cei care o conduc. Astfel, privesc entuziasmat tinerii care au înflorit ca florile de primăvară, crescute pe pământul pustiit, îmbibat cu legi şi cu otrăvuri sufleteşti. Văd palate cu valori mincinoase cum se prăbuşesc, din pricina Adevărului care a ieşit la iveală ori adolescenţii cum închid televizoarele, încetând să îşi mai hrănească mintea cu poveşti, vreme în care nesătuii de faimă şi control devin exemple negative pentru generaţiile viitoare.

Dacă în luna martie am ales să îmi creez un blog prin care să ajung mai uşor la inima ta şi, vreme de câteva luni a fost citit de mai puţin de 15/20 de oameni pe zi, acum se bucură de câteva mii de cititori în mai puţin de 2 sau 3 zile.
Am ales un domeniu aproape imposibil de promovat, apoi l-am dezvoltat şi m-am dăruit în totalitate acestuia. În prezent s-a transformat în cel mai discutat subiect, iar toţi cei care au spus că nu am nicio şansă de reuşită promovând aşa ceva, îşi doresc să fi făcut aceasta în locul meu.
Aşadar, mă bucur să mă urmaţi, uşa vă este deschisă. N-aş putea să nu iubesc oamenii vreodată!

„Miracolul Dragostei constă în a nu deţine absolut nimic şi a dărui totul“.

source: Alberto Bacoi