Cum m-a ajutat Pera Novacovici să îmi dezvolt blogul? Simplu… nu mi-a răspuns la mesaje! Reacţia lui m-a ambiţionat să muncesc mai mult şi să realizez valoarea conţinutului pe care îl prezint. Astăzi primesc mai multe vizualizări decât obţineam dacă m-ar fi ajutat cu promovarea.
1). Oamenii care postează pe internet sunt de două feluri: Cei ce doresc să dezvolte o afacere şi cei care intenţionează să îţi pună la dispoziţie în mod necondiţionat, materiale motivaţionale ce n-ai de unde să le culegi.
Motivaţia nu este ca duşul, după cum spunea Zig Zigler, citat pe care toţi doritorii de afirmare în domeniul dezvoltării personale l-au pus pe pagina 1 a saitului lor. Fiindcă oricărui produs pe care îl consumi în mod repetat i se diminuează eficienţa, tu devii imun la el şi vei avea nevoie de o doză cât mai mare. Soluţia pentru fericire nu e cea de a citi o serie de mesaje motivaţionale zilnic. La început ţi se vor părea interesante şi vei crede că eşti mai sus decât cei ce nu le citesc, însă nu este aşa. Şi totuşi, poate fi! Cum? Acţionând, adică începând să practici ceea ce ai învăţat.
2). Pe şapte din zece profiluri Facebook poţi găsi o fotografie de copertă care te îndeamnă astfel: „Vrei să fii fericit? Fii!“ Bă eşti nebun? De ce nu mi-aţi spus asta când eram mai tânăr? Am pierdut atâţia ani în care, mă puteam bucura doar dacă citeam acele cuvinte!
3). „Tranzacţionează la Bursa de Valori Bucureşti, dacă vrei să fii printre primi oameni de succes ai României“. Du-te la culcare! Poţi să iei cu tine toţi banii de la BVB sau de pe Metatrader. Dacă aş putea ţi i-aş oferi eu! Dacă pot ajunge în frunte depunând atât de puţine eforturi sau deloc, iar tu cunoşti secretul într-acolo, de ce mi-l dezvălui mie în mod gratuit şi nu profiţi tu de pe urma lui?
Nu vreau să îţi bag în cap treaba cu „banii nu aduc fericirea“, este posibil chiar să o aducă, anumitei categorii de oameni. Ceea ce vreau să te fac să înţelegi e că banii nu acoperă faptul că urăşti ceea ce faci.
Dacă urăşti ceea ce faci şi, cum trăieşti, convins fiind că activitatea ta din prezent e temporară, te-ai ars!
4). Secretul fericirii este să îţi găseşti vocaţia (pasiunea) şi să „Faci ceea ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde eşti“ chiar acum. Theodore Roosevelt
Gândeşte-te la un lucru pe care doreşti cu atâta tărie să îl faci, încât, l-ai face chiar fără să fii plătit! Dacă îl faci în mod repetat o anumită perioadă de timp, oamenii te vor observa şi te vor plăti. Dacă nu o vor face, îi poţi determina să te plătească. Îţi ofer şi un exemplu:
Într-un sat cu oameni simpli trăia un bătrân, care din cauze necunoscute rămăsese singur, fără nevastă, copii sau nepoţi. Era de fel singuratic, iar majoritatea sătenilor se fereau de el, deoarece nu cunoşteau prea multe despre situaţia sa. În fiecare zi bătrânul se ducea pe un deal unde recita poveşti unui grup de copii ce se juca acolo. Unii din tinerii mai îndrăzneţi, din sat, începuseră să îl urmărească şi descoperiseră astfel ocupaţia sa.
La început au râs, dar apoi au povestit tuturor ce văzuseră. În scurt timp bătrânul reuşise să adune în jurul său 70, ba chiar 100 de copii (inclusiv pe mamele care îşi aduceau copiii acolo şi ascultau împreună cu cei mici poveştile moşneagului). Ea era pasiunea acestui om şi mai mult ca sigur era singura sa pricepere. Singurul lucru care îl făcea să se simtă viu era să împărtăşească aceste istorioare cu ceilalţi.
Oamenii se obişnuiseră să asculte poveştile minunate, ce le „consumau“ în mod gratuit, apoi plecau către activităţile lor încărcaţi cu energie, însă când se goleau veneau ca să se încarce, şi tot aşa. Astfel, au trecut mai bine de cinsprezece ani.
Dar într-o dimineaţă bătrânul a avut un vis în care Cineva i-a spus să nu se mai ducă acolo. S-a întristat din pricina visului său, apoi a zis: „Eu fac asta de atâta vreme! E ceea ce mă împlineşte iar pentru asta trăiesc. Ce nevoie ar mai avea această lume de unul ca mine dacă mă voi opri din a face ceea ce îmi oferă bucuria de a-i mângâia pe ceilalţi?“
Totuşi visul l-a îndemnat pentru a doua oară să înceteze să se mai ducă acolo, deoarece venise timpul ca oamenii să înveţe ceva şi mai măreţ.
Iată că bătrânul a ascultat şi, pentru prima dată în cei cinsprezece ani nu şi-a facut apariţia, iar tot satul s-a întristat de lipsa lui. Unii spuneau că a murit, alţii credeau că nu mai poate să vorbească. Pe zi ce trece oamenii deveneau din ce în ce mai trişti, mai goi şi mai lipsiţi de sentimente.
Astfel că emoţiile, imaginaţia ori chiar frumuseţea peisajului, ce înconjura localitatea, începuseră să se piardă. Sentimentele oamenilor se stingeau şi erau din ce în ce mai supăraţi. Nici copiii nu se mai jucau împreună, ci se închiseseră în faţa ecranelor cu jocuri video.
A treia zi oamenii s-au dus la bătrân ca să-i ducă fiecare ce are mai bun! Au venit la el cu haine curate, cu miere, plăcinte ori cu aşternuturi noi, ca să îl convingă să vină şi să le povestească. Noaptea următoare bătrânul a avut acelaşi vis. De data asta visul l-a îndemnat să continue să facă ce îi place şi a înţeles. Iar oamenii, deasemenea, au înţeles:
Au înţeles că omul apreciază ceea ce crede că e firesc ca să deţină doar atunci când i se ia. Cu siguranţă majoritatea realizăm că ne iubim părinţii abia după ce nu mai sunt printre noi. Cei mai mulţi, dacă îi iubim alegem să o arătăm când deja e prea târziu. Bărbaţii se îndrăgostesc de iubitele sau soţiile lor, numai după ce se despart de ele. Ne este dor să plimbăm animalele de companie în parc abia atunci când nu mai avem pe cine să plimbăm, suspinând că suntem condamnaţi la singurătate.
5). Televizorul nu te va învăţa niciodată ce poţi învăţa de la oamenii care postează pe internet. Ei îţi vorbesc din experienţa căpătată în timp şi, din perspectiva unui om la fel ca tine – care are probleme asemănătoare cu ale tale ori neajunsuri ca ale tale. În schimb, televizorul îţi transmite ceea ce doresc unii ca tu să gândeşti! Prin intermediul lui cineva doreşte ca tu să gândeşti într-un mod pe care el îl cunoaşte. De ce? Deoarece, aşa te va putea controla.
De pildă, dacă ştie despre tine că eşti deprimat, slăbit şi, încrederea te-a părăsit de mult, va inventa pastile antidepresive, pe care ţi le va vinde cu bani buni, vitamine/proteine la borcan sau la folie, calciu la seringă, apoi îţi va prezenta emisiuni în care actorii vor mima că trăiesc vieţi fericite, în care se distrează şi că sunt atât de dornici să te ajute sau să întâlnească telespectatorii încât, mai au puţin şi te invită la ei acasă. Însă, în realitate ei nu vor să audă de tine (nu vor să te vadă), conduc maşini cu geamuri
negre, poartă ochelari pe ochi şi ies în mulţime doar însoţiţi de gărzile de corp. Lor nu le face plăcere să întâlnească amărâţii, murdarii sau ţăranii care îi privesc zilnic la televizor, care îi plătesc sau datorită cărora există sub formă de „vedete“ de ecran.
6). Unul care scrie pe internet şi care hai să ne imaginăm că e deştept, o face cu intenţia de a îi încuraja şi pe ceilalţi către a deveni deştepţi. El dă ce are mai bun şi nu păstrează în secret secretul pentru a ajunge astfel.
Ceilalţi, profesorii, politicienii, bancherii sau toate, absolut toate instituţiile care există, te vor prost, ca ele să pară că sunt înaintea ta şi astfel, să te conducă. Atunci când unul care doreşte să păstreze sistemul de gândire individual la nivel inferior, găseşte o soluţie inovatoare sau de prelungire, în acest sens, mesajele sale vor fi preluate, finanţate, apoi promovate de autorităţi, autorul fiind prezentat ca exemplu în faţa unei ţări ori a întregii lumi… Apoi populaţiei i se va atrage atenţia asupra stilului vieţii de lux pe care acela l-a dobândit prin „reuşită“, iar restul va încerca să îl imite.
7). Majoritatea userilor care postează mesaje pe internet, nu chiar toţi, îţi răspund la orice întrebare (oricine ai fi). Asta, înseamnă că cei care scriu pe internet doresc să fie prieteni cu tine ori să te îndrume atunci când tu, din proprie iniţiativă, le vei cere ajutorul. Legătura dintre oameni necesită încurajare şi o îmbunătăţire periodică. Părerea mea este că, cu cât le va fi mai greu oamenilor cu atât se vor apropia, ca să capete puterea. Până astăzi oamenii au fost convinşi să se destrame din pricina dificultăţilor (şi nu am înţeles niciodată motivul). Da, oamenii au fost îndemnaţi să lupte unul împotriva celuilalt. Totuşi, indiferent de aparenţe, aşa cum scriam în articolele trecute, ceea ce e bun abia acum începe!
„Pe parcurs am învăţat că nu trebuie să fiu extraordinar ca să încep,
mă pot perfecţiona pe drum“.
source: Alberto Bacoi
Comandă ultima mea carte pe e-mail la adresa:
suport@self-publishing.ro
Titlu: Vorbind cu Dumnezeu
Subtitlu: Olam Haba
Autor: Alberto Bacoi
Editura: Self Publishing
Categorie: Psihologie şi Dezvoltare Personală
ISBN: 978-606-8669-26-7
Număr de pagini: 152
Preţ: 37.00 lei