Archives for category: Dezvoltare Personala

Nimeni nu te poate învăţa ce e bine şi ce e rău pentru tine, sau ce e bine şi ce e mai puţin bine pentru ceilalţi. Nimeni din această lume nu-ţi poate spune ce e viaţa sau care este scopul acesteia. Tot ceea ce a învăţat un preot, un profesor sau un politician, este din lume. Cu toate că ceea ce a învăţat un preot, un profesor sau un politician exista până atunci în lume şi totuşi, lumea arată astfel, nu este dificil să ne dăm seama că tot ce au fost învăţaţi este nimic, nu duce nicăieri – nu aduce nimic bun în lume, la fel cum nu a adus nici înainte ca ei să se fi născut.

Absolut tot ce societatea promovează sau susţine este pe dos, merge în direcţia opusă ori este înţeles greşit. Folosesc des expresia asta, dar ea nu e doar o expresie, este mai mult decât o justificare conspiraţională.

După patruzeci de zile de vară înăbuşitoare la 40 de grade celsius, când oraşele mai au puţin şi se sufocă, bătrânilor li se face rău în autobuz sau leşină pe stradă – când recoltele sunt pe jumătate risipite, râurile secate, bolile în floare şi locuitorii lipsiţi de orice urmă de speranţă, de entuziasm sau energie, iar în sfârşit situaţia se îmbunătăţeşte şi norii apar, ca să vă ferească de arşiţă, să vă răcorească sau să vă îmbogăţească – oamenii spun că se strică vremea, că vin ploile şi se înrăutăţeşte, iar televizorul îi atenţionează să nu iasă din case, asigurându-i că le-a pregătit programe bune. Nici acesta nu este un simplu exemplu lipsit de valoare, ci e un set de valori după care generaţiile viitoare şi-ar putea mula vieţile.

Florile de ceai (tei) cad din copaci, sunt călcate în picioare, pe trotuarele Bucureştiului, apoi sunt măturate, adunate în containere, ca drept gunoi! Singura diferenţă dintre florile de tei gratuite, cele care cresc în copaci şi cele pentru care oamenii plătesc 10 lei, pe 10 plicuri, este că acestea din urmă sunt îndulcite artificial, sunt conservate ori colorate chimic. Apar tot felul de nutriţionişti care te îndeamnă să consumi produse fără zahăr, cu scopul de a îşi vinde produsele. Şi totuşi, produsele care nu conţin zahăr sunt îndulcite cu ajutorul substanţelor ca zaharină ori aspartam. Zahărul e natural, el nu vine de pe Marte. Dacă aş fi fost atras de domeniu, aş fi scris o carte cu titlul: „Zahărul vine de pe Marte, Sorbitolul, Lactitolul sau Maltitolul vin de pe Venus!“ Tu ce alegi să mănânci?

Iubesc tinerii care aleargă zilnic, pentru sănătatea lor. Aş da orice să pot alerga măcar un sfert din cât aleargă ei. Păcat că trei sferturi dintre ei nu îşi antrenează şi mintea, doar trupul.

Societatea modernă îl loveşte pe cel căzut şi îl menajează pe acela care e deja sus. Oamenii care nu îşi pot plăti dările la timp, sunt taxaţi în plus, penalizaţi periodic ori, condamnaţi, în loc să fie sprijiniţi sau pur şi simplu iertaţi de datorie. Cei înstăriţi, însă, sunt scutiţi de taxe, sunt încurajaţi şi primesc, periodic, oferte cu noi oportunităţi de afaceri, pentru a îşi dubla profitul. Ei bine, numai o minte bolnavă poate proteja un astfel de sistem nesănătos. Ţine-te bine! Acum vine descurajarea totală: Trei sferturi din planetă crede că aşa este corect! Ceee? ? ?
O astfel de tragedie nu a prins viaţă deoarece, aşa gândesc oamenii, nu pentru că rasa umană ar putea fi una animală, care nu se ridică cu mult deasupra soiurilor de primitive, aşa cum crede şi declară majoritatea. Ci pentru că aşa li s-a impus oamenilor să gândească, iar ei au executat.

De curând am primit o vizită de la o cunoştinţă stabilită în Israel. Aşadar, „Constituţia“ Morală a unui Sistem de Oameni Sănătoşi şi, care merge, îi graţiază de la taxe pe cei nevoiaşi – ba mai mult, îi susţine financiar, fără condiţionări drastice. Poate să pară ciudat pentru că nu ştii aceste lucruri însă economia lor creşte, rata criminalităţii scade şi societatea Prosperă! Apoi celelalte state, mai puţin prospere, se revoltă în loc ca pur şi simplu să urmeze exemplul comunităţilor care chiar Funcţionează. Totuşi, nu se vrea nu este acelaşi lucru cu nu se poate!

Am teminat de vizualizat un sait de ştiri şi publicaţii, pe care l-am accesat din pricina unui titlu prost, iar din nefericire am ajuns la categoria „cultură şi educaţie“. Am citit primele titluri din pagină apoi am ieşit. În continuare voi cita câteva titluri, cu scopul de a expune nivelul de percepţie a culturii şi educaţiei, promovate de oamenii de „vârf“.

  • Tradiţii şi superstiţii de la ortodocşi
  • Miron Cosma jură că de data asta iese în stradă
  • Actorul cutare a murit
  • Şeful absolvenţilor de la colegiul Leonida a primit un laptop
  • Perle de la bac (partea întâi)
  • De ce refuză ortodoxia să îl canonizeze pe „sfântul“ Ardealului?
  • Perle de la bac (partea a doua şi a treia)
  • Poveştile părintelui Arsenie Papacioc

Bine mă, unde dracu’ e cultura sau educaţia? Tot ce văd aici sunt numai minciuni, păgânism şi primitivism, şi prostie cât cuprinde. Albert Einstein spunea că două lucruri sunt infinite, în lume, Universul şi Prostia umană! Dar de primul nu putem fi încă siguri.

Universul si Prostia

„Guvernele îţi oferă minciuni materiale, biserica minciuni spirituale şi tu rămâi cu ochii în ziar la nişte femei goale“.

source: Sişu Tudor

Eşti în pijamale. Te-ai trezit în faţa unui şemineu uriaş, care, arde într-un ritm fermecător – unde asculţi lemnele pocnind. Te afli dar într-o cameră necunoscută, şezând pe o canapea confortabilă. Ai un brad împodobit în stânga cum priveşti, iar în dreapta este o fereastră mică. E seară, amurg şi a început să ningă. Pe marginile geamului se aşează fulgi de mărimea unor mingi de ping pong. Milioane au început să cadă lin şi totul s-a albit parcă în câteva secunde. Poţi vedea brazii cum se leagănă uşor şi îţi dai seama că eşti într-o zonă de munte. Nu mai este nicio casă în jurul celei în care te afli acum. În braţele tale doarme ghemuită o fetiţă de cinci ani iar, alături, cu capul la pieptul tău, stă persoana care i-a dat viaţă. STOP!

Opreşte-mă din vis ori lasă-mă acolo! Nu am pentru ce să mă mai întorc aici. Nimic din ce am trăit în cei douăzeci şi opt de ani, nu se compară cu o secundă din visul meu, dar cu un minut? Aceasta este povestea Albei! Cel mai preţios moment din viaţă.

Poate nu m-am exprimat îndeajuns de clar sau de potrivit ca să pătrunzi în povestea mea. Uite-ne papucii îmblăniţi lângă sobă! Sunt trei perechi, unii mari, în mijloc cei mijlocii, iar cei mici la capăt. Văd nişte mănuşi şi o căciulă, puse la uscat. Cu siguranţă, s-a jucat cu zăpadă în marea parte a zilei. Of, dacă mi-ar sta în putere nu i-aş mai da drumul din braţe Albei niciodată; doarme atât de liniştită. O mângâi neîncetat pe a ei mamă, de parcă, aş privi-o pentru ultima dată. Nu mă satur să îi ating părul ondulat şi să îi sărut mâinile delicate sau pielea fină.

Sunt îndrăgostit de amândouă şi iubesc acest moment, atât cât reuşesc de tare. Încerc să scriu cât mai silenţios ca să nu trezesc pe cineva.
Aţi ghicit, sunt cu tableta în mână fiindcă încerc să salvez astfel de clipe, ca să le port cu mine peste tot. Îmi imaginez că citiţi cuvintele pe care le scriu apoi încep să lăcrimez, aş vrea să simţiţi asta! Eu nu pot să adorm deoarece sunt prea ocupat ca să visez. Iar, dacă nu aş visa, cine ar mai îmbrăţişa iubirea ce îmi doarme în poală?
Te iubesc, strig cu voce tare. Aş dori ca această seară să nu se termine niciodată! Experimentez cea mai sublimă emoţie a celei mai înalte minţi! Cea mai mare minte preţuieşte cele mai mici clipe. Cele mai scurte clipe sunt cele mai importante secunde din viaţa unui om.
Nu există responsabilităţi sau obligaţii, există alegeri, sacrificii şi răsplată! Există satisfacţia, entuziasmul ori bucuria, ce provin din Dragoste. Există raţiunea care provine din Dragoste şi raţiunea care vine din afara ei.
Dragostea şi Raţiunea nu se exclud una pe cealaltă şi, nu se pot măsura ca elemente paralele. Ci una este Sursa iar cealaltă e unealta cu ajutorul căreia ne întoarcem privirile către Sursă. Prin raţiune poţi să descoperi şi să înţelegi Dragostea, însă odată ce devii Dragoste nu mai poţi vedea ce nu este Dragoste.
Există viaţa pe care o cinstim, pentru care ne trezim dimineaţa şi o iubire pentru oameni ce stă peste capacitatea de înţelegere a minţii omeneşti.
Niciun cuvânt citit, rostit ori gândit şi nicio lacrimă nu va fi în zadar. Toate ramân scrise undeva, ca să ştiţi prin ce aţi trecut ori pe unde aţi călătorit!

Eforturile ca să nu adorm acum sunt uriaşe, dar dacă m-aş opri din scris tu nu ai mai avea ce să citeşti şi nu aş mai putea să te inspir. Focul arde mocnit şi dă semne că urmează să se stingă. Aşa că mă ridic uşor, apuc câteva lemne ca să le pun pe foc. Iau pătura în mână ca să îmi învelesc comoara dar scap tableta din mână. Alba s-a trezit, iar pentru o secundă parcă s-a uitat la mine. Totul a fost doar un vis – eu nu am fost niciodată acolo cu trupul!
Atunci când Alba s-a trezit, eram de mult pe scaunul biroului meu, în faţa laptopului, la mine în casă (de unul singur). Cu toate astea, ea mă strigă în fiecare noapte în vis, cu vocea blândă. Aşa că am să le ofer cu mintea căldura de care au nevoie, până ce voi reuşi să ajung la ele şi să nu mai plec niciodată. Mulţi dintre voi sunteţi deja acasă, însă de cele mai multe ori uitaţi să vă iubiţi! Citeşte peste tot!

„Ştii că eşti îndrăgostit atunci când nu mai poţi adormi pentru că realitatea este, în sfârşit, mai frumoasă decât visul“.

source: Theodor Seuss

Întrebarea pe care am primit-o, care a dat naştere unui nou articol a fost „Ce sunt atacurile energetice negative sau există aşa ceva?“ Majoritatea persoanelor care se află în proces de dezvoltare spirituală au sesizat un oarecare disconfort, în ciuda faptului că ale lor cunoştinţe au crescut, iar, pe zi ce trece, devin mai puternici ori mai încrezători. O altă cititoare m-a informat cu faptul că cu cât avansează în discernământ realitatea pare a fi mai tristă, oamenii de lângă ea par din ce în ce mai pierduţi, chiar dacă puţini conştientizează acest lucru.
Din nefericire aceasta e o realitate, iar, cu cât părăseşti lumea imaginară care ţi-a fost trasă peste ochi, ca să te orbească, realizezi că tot ceea ce li s-a pus oamenilor la dispoziţie ca să trăiască şi/sau să fie, sunt simple
roluri controlate şi că, oamenii sunt sclavi dar nu ştiu că sunt! Majoritatea nu suportă să audă adevărul şi se revoltă, un timp. Astfel că, dacă privim lumea dinafara ei, observăm că ceea ce trăim este chiar o tragedie, însă în acelaşi timp o putem transforma într-un nou vis, cu noi ţeluri, cu foarte multe sarcini de împlinit în serviciul Dragostei de oameni.

Am să intru în subiect, oferindu-ţi două veşti. Prin intermediul celei dintâi doresc să îţi aduc la cunoştinţă că „atacurile“ energetice negative (ce vin din exterior) sunt cât se poate de reale, dar în funcţie de puterea sau de măsurile luate împotriva lor, acestea au puterea să te doboare sau să te înalţe (după caz).
Cea de-a doua e faptul că nu ai de aface cu diavoli ori cu alte bazaconii! Nu există aşa ceva! Tot ceea ce eşti nevoit să faci e să înfrunţi energiile oamenilor sau mult mai clar spus, eşti nevoit să porţi o luptă continuă cu Factorii Negativi ai Relativităţii.

Ţine seama de faptul că tot ceea ce îţi prezintă societatea în care trăieşti este pe dos. Astfel că societatea, prin ea înţelegând sistemul de formare (învăţământ), cel politic ori religios, de comerţ şi celelalte feluri, nu este o sursă de confienţă, niciodată nu a fost; societatea modernă te vrea prost şi, uşor manevrabil, ca în felul acesta să reducă posibilitatea de a deveni un pericol pentru sistemul lor. Gândeşte-te o clipă, dacă te năşteai într-o lume în care conduita morală legiferată îţi spunea încă din copilărie că, a te căsători cu o femeie reprezintă un păcat şi/sau că este inuman, pur şi simplu credeai asta. Iar, dacă ţi se spunea că cel ce ucide cel mai mult e considerat cel mai puternic sau unul vrednic de laudă, ucideai fără vreun regret. Asta se întâmplă pe pământ chiar în zilele noastre.

Colecţionarii de trofee (privilegiaţi ai sistemului actual) săvârşesc aceste fapte indiferent că vânează: urşi, porci mistreţi, căprioare, muşte, ţânţari, prepeliţe, copaci sau oameni. Este acelaşi lucru!
Gradul criminalităţii nu diferă în funcţie de regn, rasă sau volum. Apoi vin unii care strigă descurajaţi, zicând: „Unde este evoluţiaaa?“ Păi, în cazul lor evoluţia nu este! Neale spunea:

„Multor oameni nu le place să admită că au făcut o greşeală, mai ales dacă e vorba de o greşeală pe care se bazează întreaga societate. Pare mai uşor ca greşeala să fie ignorată decât recunoscută şi să se treacă la îmbunătăţirea societăţii – până atunci când, din cauza acestei greşeli, societatea va fi într-o stare de dezagregare atât de mare încât oricum va avea nevoie să fie reconstruită!“

Sistemul de învăţământ instituţionalizat a reuşit să convingă o planetă că inteligenţa unui om se măsoară prin capacitatea de a memora capitalele anumitor ţări şi prin tabla înmulţirii. În felul acesta, a construit o generaţie de proşti care recunosc capitalele anumitor ţări, ştiu tabla înmulţirii pe de rost ori se pricep să instaleze windowsul. În schimbul acestor cunoştinţe, dobândite contra cost, prin timp ori sudoare, sunt premiaţi cu 1200 de lei pe lună, din care 1000 de lei sunt obligaţi să înapoieze prin pretextul tva, impozite şi taxe, amenzi ori, asigurări obligatorii, iar ei se supun. Această slăbiciune, care e de fapt un Autism Mental ce a invadat planeta, a fost numit în mai multe feluri, de pildă: inteligenţă, carieră, succes, victorie ori superioritate. E absolut incredibil!
Alţii îţi promit că după moarte vei ajunge în rai dacă execuţi ce îţi ordonă ticăloşii care te conduc. Eu, în schimb, îţi garantez că raiul va fi cunoscut de cei care se opun învăţăturii mincinoase a acestei lumi! Dacă nu te-am convins, eşti liber să cercetezi de unul singur – îţi mai dau un pont, Biblia spune exact acelaşi lucru.

După cum scriam mai sus, cu toţii am sesizat un anumit disconfort trăind în lume, mai exact stări de tristeţe persistente sau presiuni provocate de energiile create de această aşezare de oameni.
Mooji spunea că atacurile energiilor negative nu se năpustesc asupra ta deoarece te afli pe o cale spirituală greşită, ba, vin pentru a te împiedica deoarece te afli pe o Cale către eliberare!
Este ca atunci când un deţinut încearcă să evadeze din închisoare, când personalul de supraveghere şi intervenţie intră în alertă, concentrându-şi toată energia asupra aceluia – vreme în care restul deţinuţilor sunt lăsaţi nesupravegheaţi, mulţumită faptului că joacă liniştiţi poker în celulele lor.
Aceia nu reprezintă un pericol. Ba chiar se împrietenesc cu unii gardieni, beneficiind astfel de mici avantaje, cum ar fi dreptul la telefon, un pachet de ţigări pe săptămână, un set de iluzii ce le face şederea mai uşoară. În realitate, însă, ei rămân deţinuţi (sclavi) şi sunt resemnaţi pe viaţă.

Prin urmare, starea de confort după care alergi în viaţă, este resemnare şi o încercare de a îmbunătăţi iluzia! Tu nu vrei să evadezi! Ai încetat să mai încerci! Tragedia constă în faptul că tu nu crezi că te poţi elibera! Tu nu poţi să crezi în capacităţile tale pentru că nu le cunoşti, nu te cunoşti! Majoritatea oamenilor pe care îi întâlneşti în viaţă îţi spun că eşti doar un om ori că eşti neputincios. Eu îţi spun că natura umană este Dumnezeu! Tot ce ţi-a rămas de făcut este să te descoperi!

Astăzi vreau să împărtăşesc cu tine un aspect de o importanţă majoră, a funcţionalităţii acestor energii negative conştiente. Ei bine, inteligenţa lor se bazează pe încercare ci nu neapărat pe reuşită. Ele nu îşi calculează şansele, sunt programate pur şi simplu să încerce. De cele mai multe ori reuşesc, alte ori nu, dar valorile lor rămân aceleaşi.
Ai văzut vreodată un câine de rasă pechinez care latră la un cal? Logica acestor energii este asemănătoare, iar, scopul lor este cel de a îţi amăgi existenţa în trup. Cu toate astea, pe unii îi distrug iar pe alţii îi transformă în adevăraţi învingători.
În majoritatea cazurilor ele „ajung“ la tine prin intermediul celor apropiaţi, ba chiar vin de la oamenii pe care îi îndrăgeşti şi faţă de care îţi deschizi inima. Dar nu pentru faptul că ei ar dori să îţi facă rău, ci din cauză că au observat că încerci să fii diferit sau vrei să evadezi din închisoarea minţii!
Apoi îţi prezintă riscurile şi relativitatea îţi adresează provocările. De cele mai multe ori oamenii pe care îi iubeşti te rănesc în mod inconştient.

Atacurile energetice conştiente există! Am pregătit şi un exemplu pentru tine ca să înţelegi mai uşor. Atunci când doi soţi sau fraţi se ceartă, când îşi vorbesc urât sau se lovesc, apare o tensiune între ei. Apoi, vreme de câteva ore, zile, săptămâni sau luni, se feresc să îşi vorbească şi evită a se privi în ochi, până când unul pleacă din prezenţa celuilalt.
Tensiunea apărută reprezintă o Energie Negativă Conştientă (creată de oameni), care nu dispare niciodată, umblă de la unul la altul, apoi creşte semnificativ – încercând să cuprindă totul, chiar Dragostea însăşi, ca să o transforme. Iar, singura armă a unui om, cu care poate să ucidă ceea ce îl controlează, a fost şi va rămâne iertarea. Asta a făcut Isus! Cu asta s-a confruntat Buddha! Asta au reuşit şi ceilalţi oameni care au mers pe Calea iertării. Iar astăzi a sosit rândul tău!

Atacurile Energetice Programe Constiente

„Atacurile negative nu vin asupra ta deoarece te afli pe o cale spirituală greşită, ci vin deoarece te afli pe Calea cea dreaptă, pentru a îţi sabota oportunitatea de a te elibera!“

source: Anthony Paul Moo-Young (Mooji)

Cum m-a ajutat Pera Novacovici să îmi dezvolt blogul? Simplu… nu mi-a răspuns la mesaje! Reacţia lui m-a ambiţionat să muncesc mai mult şi să realizez valoarea conţinutului pe care îl prezint. Astăzi primesc mai multe vizualizări decât obţineam dacă m-ar fi ajutat cu promovarea.

1). Oamenii care postează pe internet sunt de două feluri: Cei ce doresc să dezvolte o afacere şi cei care intenţionează să îţi pună la dispoziţie în mod necondiţionat, materiale motivaţionale ce n-ai de unde să le culegi.
Motivaţia nu este ca duşul, după cum spunea Zig Zigler, citat pe care toţi doritorii de afirmare în domeniul dezvoltării personale l-au pus pe pagina 1 a saitului lor. Fiindcă oricărui produs pe care îl consumi în mod repetat i se diminuează eficienţa, tu devii imun la el şi vei avea nevoie de o doză cât mai mare. Soluţia pentru fericire nu e cea de a citi o serie de mesaje motivaţionale zilnic. La început ţi se vor părea interesante şi vei crede că eşti mai sus decât cei ce nu le citesc, însă nu este aşa. Şi totuşi, poate fi! Cum? Acţionând, adică începând să practici ceea ce ai învăţat.

2). Pe şapte din zece profiluri Facebook poţi găsi o fotografie de copertă care te îndeamnă astfel: „Vrei să fii fericit? Fii!“ Bă eşti nebun? De ce nu mi-aţi spus asta când eram mai tânăr? Am pierdut atâţia ani în care, mă puteam bucura doar dacă citeam acele cuvinte!

3). „Tranzacţionează la Bursa de Valori Bucureşti, dacă vrei să fii printre primi oameni de succes ai României“. Du-te la culcare! Poţi să iei cu tine toţi banii de la BVB sau de pe Metatrader. Dacă aş putea ţi i-aş oferi eu! Dacă pot ajunge în frunte depunând atât de puţine eforturi sau deloc, iar tu cunoşti secretul într-acolo, de ce mi-l dezvălui mie în mod gratuit şi nu profiţi tu de pe urma lui?
Nu vreau să îţi bag în cap treaba cu „banii nu aduc fericirea“, este posibil chiar să o aducă, anumitei categorii de oameni. Ceea ce vreau să te fac să înţelegi e că banii nu acoperă faptul că urăşti ceea ce faci.
Dacă urăşti ceea ce faci şi, cum trăieşti, convins fiind că activitatea ta din prezent e temporară, te-ai ars!

4). Secretul fericirii este să îţi găseşti vocaţia (pasiunea) şi să „Faci ceea ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde eşti“ chiar acum. Theodore Roosevelt
Gândeşte-te la un lucru pe care doreşti cu atâta tărie să îl faci, încât, l-ai face chiar fără să fii plătit! Dacă îl faci în mod repetat o anumită perioadă de timp, oamenii te vor observa şi te vor plăti. Dacă nu o vor face, îi poţi determina să te plătească. Îţi ofer şi un exemplu:

Într-un sat cu oameni simpli trăia un bătrân, care din cauze necunoscute rămăsese singur, fără nevastă, copii sau nepoţi. Era de fel singuratic, iar majoritatea sătenilor se fereau de el, deoarece nu cunoşteau prea multe despre situaţia sa. În fiecare zi bătrânul se ducea pe un deal unde recita poveşti unui grup de copii ce se juca acolo. Unii din tinerii mai îndrăzneţi, din sat, începuseră să îl urmărească şi descoperiseră astfel ocupaţia sa.
La început au râs, dar apoi au povestit tuturor ce văzuseră. În scurt timp bătrânul reuşise să adune în jurul său 70, ba chiar 100 de copii (inclusiv pe mamele care îşi aduceau copiii acolo şi ascultau împreună cu cei mici poveştile moşneagului). Ea era pasiunea acestui om şi mai mult ca sigur era singura sa pricepere. Singurul lucru care îl făcea să se simtă viu era să împărtăşească aceste istorioare cu ceilalţi.
Oamenii se obişnuiseră să asculte poveştile minunate, ce le „consumau“ în mod gratuit, apoi plecau către activităţile lor încărcaţi cu energie, însă când se goleau veneau ca să se încarce, şi tot aşa. Astfel, au trecut mai bine de cinsprezece ani.
Dar într-o dimineaţă bătrânul a avut un vis în care Cineva i-a spus să nu se mai ducă acolo. S-a întristat din pricina visului său, apoi a zis: „Eu fac asta de atâta vreme! E ceea ce mă împlineşte iar pentru asta trăiesc. Ce nevoie ar mai avea această lume de unul ca mine dacă mă voi opri din a face ceea ce îmi oferă bucuria de a-i mângâia pe ceilalţi?“
Totuşi visul l-a îndemnat pentru a doua oară să înceteze să se mai ducă acolo, deoarece venise timpul ca oamenii să înveţe ceva şi mai măreţ.
Iată că bătrânul a ascultat şi, pentru prima dată în cei cinsprezece ani nu şi-a facut apariţia, iar tot satul s-a întristat de lipsa lui. Unii spuneau că a murit, alţii credeau că nu mai poate să vorbească. Pe zi ce trece oamenii deveneau din ce în ce mai trişti, mai goi şi mai lipsiţi de sentimente.
Astfel că emoţiile, imaginaţia ori chiar frumuseţea peisajului, ce înconjura localitatea, începuseră să se piardă. Sentimentele oamenilor se stingeau şi erau din ce în ce mai supăraţi. Nici copiii nu se mai jucau împreună, ci se închiseseră în faţa ecranelor cu jocuri video.
A treia zi oamenii s-au dus la bătrân ca să-i ducă fiecare ce are mai bun! Au venit la el cu haine curate, cu miere, plăcinte ori cu aşternuturi noi, ca să îl convingă să vină şi să le povestească. Noaptea următoare bătrânul a avut acelaşi vis. De data asta visul l-a îndemnat să continue să facă ce îi place şi a înţeles. Iar oamenii, deasemenea, au înţeles:

Au înţeles că omul apreciază ceea ce crede că e firesc ca să deţină doar atunci când i se ia. Cu siguranţă majoritatea realizăm că ne iubim părinţii abia după ce nu mai sunt printre noi. Cei mai mulţi, dacă îi iubim alegem să o arătăm când deja e prea târziu. Bărbaţii se îndrăgostesc de iubitele sau soţiile lor, numai după ce se despart de ele. Ne este dor să plimbăm animalele de companie în parc abia atunci când nu mai avem pe cine să plimbăm, suspinând că suntem condamnaţi la singurătate.

5). Televizorul nu te va învăţa niciodată ce poţi învăţa de la oamenii care postează pe internet. Ei îţi vorbesc din experienţa căpătată în timp şi, din perspectiva unui om la fel ca tine – care are probleme asemănătoare cu ale tale ori neajunsuri ca ale tale. În schimb, televizorul îţi transmite ceea ce doresc unii ca tu să gândeşti! Prin intermediul lui cineva doreşte ca tu să gândeşti într-un mod pe care el îl cunoaşte. De ce? Deoarece, aşa te va putea controla.
De pildă, dacă ştie despre tine că eşti deprimat, slăbit şi, încrederea te-a părăsit de mult, va inventa pastile antidepresive, pe care ţi le va vinde cu bani buni, vitamine/proteine la borcan sau la folie, calciu la seringă, apoi îţi va prezenta emisiuni în care actorii vor mima că trăiesc vieţi fericite, în care se distrează şi că sunt atât de dornici să te ajute sau să întâlnească telespectatorii încât, mai au puţin şi te invită la ei acasă. Însă, în realitate ei nu vor să audă de tine (nu vor să te vadă), conduc maşini cu geamuri
negre, poartă ochelari pe ochi şi ies în mulţime doar însoţiţi de gărzile de corp. Lor nu le face plăcere să întâlnească amărâţii, murdarii sau ţăranii care îi privesc zilnic la televizor, care îi plătesc sau datorită cărora există sub formă de „vedete“ de ecran.

6). Unul care scrie pe internet şi care hai să ne imaginăm că e deştept, o face cu intenţia de a îi încuraja şi pe ceilalţi către a deveni deştepţi. El dă ce are mai bun şi nu păstrează în secret secretul pentru a ajunge astfel.
Ceilalţi, profesorii, politicienii, bancherii sau toate, absolut toate instituţiile care există, te vor prost, ca ele să pară că sunt înaintea ta şi astfel, să te conducă. Atunci când unul care doreşte să păstreze sistemul de gândire individual la nivel inferior, găseşte o soluţie inovatoare sau de prelungire, în acest sens, mesajele sale vor fi preluate, finanţate, apoi promovate de autorităţi, autorul fiind prezentat ca exemplu în faţa unei ţări ori a întregii lumi… Apoi populaţiei i se va atrage atenţia asupra stilului vieţii de lux pe care acela l-a dobândit prin „reuşită“, iar restul va încerca să îl imite.

7). Majoritatea userilor care postează mesaje pe internet, nu chiar toţi, îţi răspund la orice întrebare (oricine ai fi). Asta, înseamnă că cei care scriu pe internet doresc să fie prieteni cu tine ori să te îndrume atunci când tu, din proprie iniţiativă, le vei cere ajutorul. Legătura dintre oameni necesită încurajare şi o îmbunătăţire periodică. Părerea mea este că, cu cât le va fi mai greu oamenilor cu atât se vor apropia, ca să capete puterea. Până astăzi oamenii au fost convinşi să se destrame din pricina dificultăţilor (şi nu am înţeles niciodată motivul). Da, oamenii au fost îndemnaţi să lupte unul împotriva celuilalt. Totuşi, indiferent de aparenţe, aşa cum scriam în articolele trecute, ceea ce e bun abia acum începe!

„Pe parcurs am învăţat că nu trebuie să fiu extraordinar ca să încep,
mă pot perfecţiona pe drum“.

source: Alberto Bacoi


Comandă ultima mea carte pe e-mail la adresa:
suport@self-publishing.ro

Titlu: Vorbind cu Dumnezeu
Subtitlu: 
Olam Haba
Autor: Alberto Bacoi
Editura: Self Publishing
Categorie: Psihologie şi Dezvoltare Personală
ISBN: 
978-606-8669-26-7
Număr de pagini: 152
Preţ: 37.00 lei

Cu toţii cunoaştem că iubirea înseamnă mai mult decât o listă de cuvinte siropoase şi aşezate pe hârtie. Cu toate astea, iubirea rămâne un simplu cuvânt, până atunci când începi şi să o trăieşti nu doar să o citeşti! Acum vreau să te concentrezi aici, închide celelalte pagini! Dacă trişezi, pe tine te vei păcăli. Mulţumesc. Să începem:

Nu ai nevoie să faci ceva în plus ca să iubeşti, ar fi bine numai să eviţi să îi răneşti pe ceilalţi şi i-ai iubit deja! Adică nu e necesar să te concentrezi pe asta. Odată ce descoperi adevăratul Tu, dinăuntrul tău, nu te mai poţi preface că îţi urăşti co-participanţii la viaţă. O floare nu urăşte altă floare, ci se bucură că împreună cu ele formează un câmp de flori.
Nu ai nevoie să oferi bani ori hrană unui nevoiaş, pentru a demonstra că ajuţi şi respecţi umanitatea, ci ar fi bine să încetezi să îi limitezi dreptul la hrană şi l-ai iubit deja! Cu toate că ei trăiesc pe străzi iar tu în casă, tu le duci mâncare iar ei îţi mulţumesc, sunt aici ca să te ajute şi tu nu ştii!
Nu ai nevoie să încurajezi, prin laudă, o persoană la care ţii, ci e necesar să nu mai rosteşti lucruri neadevărate despre ea, în mod direct, sau fără ca ea să ştie şi deja ai iubit-o!
Descarcă-ţi gunoiul menajer lângă un copac mai de grabă decât să îl tai, iar astfel să te lipseşti de oxigen şi ai iubit natura. Ceea ce elimini tu este hrană pentru el, iar „deşeul“ eliminat de el e chiar aerul pe care îl respiri!
Nu ai nevoie să îndrăgeşti toate animalele pe care le întâlneşti în drumul tău, mai ales pe acelea ale căror stăpâni e altcineva decât tine. Tot ce ar fi bine să faci e să încetezi să le mai ignori şi le-ai iubit deja!
Nu îmi oferi aprecieri şi comentarii frumoase la postări, ca să îmi arăţi că mă iubeşti! Citeşte pentru tine, fără să te vadă altcineva şi în felul acesta m-ai iubit deja! Fii sigur că am nevoie de iubirea ta!
Nu îţi învăţa copilul să traverseze strada în mod corect, într-o societate a cărui sistem s-a dovedit deja a fi bolnav, mai de grabă decât incorect! Ci, învaţă-l să fie atent şi atunci când e corect să poată traversa şi astfel l-ai iubit deja. Fii sigur că el are nevoie de protecţia ta!

Odată, un grup de elevi împreună cu a lor învăţătoare, s-a angajat într-o traversare „corectă“ prin spaţiul destinat pietonilor. Însă un autobuz care circula la fel de corect, a rămas fără sistemul de frânare. Câţi copii crezi că au mai rămas în viaţă? Îţi spun eu, niciunul.

Shakespeare spunea că oamenii iubesc ploaia însă folosesc umbrela ca să nu se ude. Iubesc Soarele, dar caută umbra atunci când îi încălzeşte! Oamenii iubesc vântul dar închid ferestrele să nu fie curent! De aceea le este teamă când cineva le va spune: Te iubesc!  Eu vă spun că a iubi pe cineva fără ca să fii iubit înapoi nu este o dramă. Dar, a nu iubi niciodată de teamă că nu vei fi iubit reprezintă cea mai cumplită dramă.

Nu toţi oamenii care îţi promit abundenţă şi succes în schimbul unui bilet în valoare de 180 de lei la workshop, au ceva real de oferit! Sunt convins că vei pleca de acolo la fel cum te-ai dus, dar gazda îşi va încheia seara mai plină de bani şi de renume decât a venit.
Fericirea nu se poate cumpăra cu bani, totuşi, odată ce eşti fericit te poţi îmbogăţi! Fericirea nu se obţine şi nici nu se „devine“, ci, se hrăneşte cu adevăr ca să crească în tine! Fiindcă, într-o lume construită pe minciună Adevărul este soluţia. O haină cu noroi nu se poate curăţa tot cu noroi!

În funcţie de credinţele pe care le urmezi, îţi construieşti realitatea. Dacă tu crezi că Dumnezeu vrea să fii sărac ori să suferi, ca astfel să obţii milă sau întâietate înaintea Lui, eşti o victimă! În realitate, asta şi-au dorit unii oameni ca tu să crezi, pentru a se bucura de abundenţă fără merit. Tu ai dori ca al tău copil să sufere sau să fie sărac? Dacă da, de ce?
Acum o să îmi spui: „Bine dar cum rămâne cu cămila prin urechile acului şi cu bogatul în împărăţia lui Dumnezeu? Căci rămănând vorba între noi, nici Lorand Soares Szasz (the best Speaker) nu a putut găsi o explicaţie îndeajuns de convingătoare“.

Treaba cu „bogatul care nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu“ e mai simplă decât crezi: Tu te naşti gol, îţi trăieşti experienţa şi apoi pleci la fel cum ai venit. Dar dacă îţi vei lipi inima de bogăţiile lumeşti, mai de grabă decât să te foloseşti de ele ca să îţi trăieşti experienţa – atunci nu a venit timpul ca să pleci! Nu poţi trece mai departe, nu ai promovat examenul!
Acelea nu ţi se vor lua împotriva voinţei tale! Dumnezeu nu alege în locul tău, ci caută să facă posibile alegerile celui pe care îl iubeşte!

Abundenta si iubire

„Fericirea e singurul lucru care nu se poate consuma. Dacă era
de mâncare, o mâncau alţii până la mine şi la tine!“

source: Alberto Bacoi

%d blogeri au apreciat: