Archives for posts with tag: Educatie

Dacă ceea ce ai citit până acum ţi s-a părut tare, genial, inovator sau un fenomen; dacă primul tău contact cu cartea te-a şocat iar cea de-a doua poate că te-a deprimat şi totuşi, ai reuşit să îndepărtezi din griji şi temeri sau obiceiuri nefolositoare, prin intermediul primelor volume, şi te întrebi oare ce aş mai putea să scriu, înseamnă că nu ai citit nimic până acum! Îţi mulţumesc că m-ai urmat şi susţinut până aici. Le mulţumesc celor ce mi-au pus întrebări şi acelora care au distribuit răspunsurile mele. Acum e rândul meu să te întreb pe tine.

  • Completează chestionarul

  • Cum ai aflat de mine?

Numeşte primul articol care te-a adus pe sait, apoi, alege trei articole pe care le-ai recomanda unui prieten. Lasă răspunsul printr-un comentariu!

  • Părerea ta face diferenţa

Ce îmbunătăţiri ai aduce saitului?

  • Contribuie la Dezvoltarea sistemului de gândire individual

Distribuie materiale de Dezvoltare personală / spirituală (nu doar pe cele de pe acest sait), recomandă (Cărţile mele) ori comandă exemplarele în format tipărit, de pe Librăria Self Publishing. Şi, nu uita, fiecare zi este un miracol. Pe curând!

„O carte bună este cea care te determină să înţelegi faptul că, atunci când te opreşti la marginea unui lac, ca să hrăneşti raţele şi păsările,
nu lor le dai, ţie îţi dai!“

source: Alberto Bacoi


Comandă ultima mea carte pe e-mail la adresa:
suport@self-publishing.ro

Titlu: Vorbind cu Dumnezeu
Subtitlu: 
Olam Haba
Autor: Alberto Bacoi
Editura: Self Publishing
Categorie: Psihologie şi Dezvoltare Personală
ISBN: 
978-606-8669-26-7
Număr de pagini: 152
Preţ: 37.00 lei

Salut! Îţi mai aminteşti listele mele cu Întrebări şi Răspunsuri pe care le scriam acum ceva vreme? Ei bine şi de această dată am plăcerea să fac acelaşi lucru, prin intermediul unui nou articol. Mulţi nu veţi fi de acord cu răspunsurile pe care le veţi citi aici, sunt convins, ţinând cont de faptul că am scris într-un mod poate direct, fără să las loc de interpretări şi de alte comentarii. Dacă intenţionam să strâng cât mai mulţi fani, prin mijloacele de socializare, scriam ceea ce oamenilor le place să audă. Eu scriu ceea ce oamenii au nevoie să audă!

Înainte să încep, permite-mi să te întâmpin cu o surpriză – viaţa ta se va schimba în bine! Oricât de greu (imposibil) ţi-ar fi fost până acum, oricâţi bani ai fi pierdut şi cât timp ai irosit, mulându-te după sfaturile unora sau ale altora, gata, s-a terminat – viaţa ta se va schimba cu un singur click!
Vei avea mai mult succes, mai mulţi bani şi mai mulţi admiratori, decât ai avut până acum. Vei câştiga la loto, vei apărea la televizor, vei deveni un fel de Blizerian al României. Fac eu asta pentru tine! Sunt atât de darnic! Tot ce trebuie să faci e să achiziţionezi Pachetul Promoţional, în valoare de 199.00 de lei, al cărţilor care îţi vor schimba viaţa. Hai ce mai aştepţi? Apasă şi câştigă! Nu mai pierde timpul, nu te mai fura sau amăgi pe tine! Fii un învingător, este atât de simplu!

Te-am convins? Să ştii că am fost destul de aproape. Totul a fost doar o glumă, poţi citi cărţile mele gratuit (aici). Şi chiar dacă le vei citi, ele nu îţi vor schimba viaţa, însă te vor încuraja să te schimbi tu pe tine, apoi să îţi îmbunătăţeşti viaţa. Aşa funcţionează! Iată câteva din întrebările pe care mi le-au adresat cititorii în ultima săptămână:

  • Oana: Cum poţi să scrii atât de des, de mult şi de bine?

Nu scriu prea des, însă postez acelaşi articol pe pagină de mai multe ori. Articolele distribuite pe Facebook şi pe Google+ nu ajung la toţi abonaţii! Din acest motiv repostez acelaşi articol odată la două săptămâni.

  • Ionut: Crezi că articolele tale sunt cele mai bune din lume, că aşa ai scris undeva?

Nu ştiu dacă am scris aşa ceva vreodată şi nici dacă articolele mele sunt cele mai bune articole din lume. Totuşi te sfătuiesc să cauţi articole şi pe alte saituri, iar dacă găseşti mai bune citeşte-le pe alea! Eu scriu mesaje adevărate, nu neapărat bune. Bine poate să scrie oricine, însă adevărat nu pot scrie chiar toţi.

  • Maria: De ce nu am un serviciu mai bine plătit, nu mă înţeleg bine cu băiatul meu, iar cu soţul mă aflu pe cale să divorţez? Ţi-am citit articolele şi totuşi nu s-a întâmplat nimic.

Cărţile şi articolele mele (indiferent ce ai citit), au avut ca scop să te facă să îţi pui întrebarea „de ce“ şi să înţelegi că întreaga viaţă ţi se învârte în jurul acestei întrebări.
Ei bine, atunci când te-ai născut şi erai frumoasă, bucuroasă, şi în sânul unei familii bune ori înconjurată de mulţi prieteni, nu te-ai întrebat de ce! Când te-ai căsătorit cu bărbatul pe care îl iubeai nu te-ai întrebat de ce ţi s-a împlinit visul! Iar când ai născut un băiat frumos şi deştept, şi perfect sănătos, nu ai întrebat de ce este astfel!
De ce ai primit toate acestea? Ce ai făcut ca să meriţi asemenea daruri? În schimb, ai tăcut, considerând că toate ţi se cuvin pur şi simplu, fără să depui niciun efort şi în timpul liber căutai defecte prin jur ca să nu fii prea credulă. Acum tocmai ai găsit răspunsul.

  • Estera: Eşti de acord cu sexul înainte de căsătorie?

Am să răspund scurt (foarte direct) pentru că nu mă preocupă subiectul, nu e foarte important. Eu nu sunt de acord cu căsătoria! Sexul este bun, atunci când se practică din iubire sau pasiune, şi când ambele părţi sunt de acord cu asta. Atenţie! Dumnezeu nu a instaurat căsătoria, ci a creat iubirea şi a lăsat omul să se iubească! Dacă omul nu a fost îndeajuns de puternic încât să se încreadă în iubire şi să o cinstească iar astfel, a avut nevoie de metode de dobândire a unei garanţii sau mai multe, este doar problema lui. Oamenii care au trăit în trecut nu se căsătoreau, în schimb se iubeau până la moarte, spre deosebire de soţii din ziua de astăzi care se urăsc până la moarte, distrug familii şi copii, dar sunt căsătoriţi.
Căsătoria efectuată în faţa oamenilor ucide iubirea reală şi te transformă apoi (în cazul unui bărbat) într-unul care îşi imaginează că face sex cu o mie de femei, de o mie de ori pe zi, mai puţin cu a sa nevastă. Ştiu că nu poţi să recunoşti aceasta şi nici nu ţi-am cerut-o, însă, e necesar să o şti în interiorul tău. Acolo se produce schimbarea.

În realitate, nimic nu e cu adevărat rău sau ceva de care eşti nevoit să te fereşti, câtă vreme priveşti tot Ceea Ce există ca drept unelte de care să te foloseşti în scopul dezvoltării tale ca fiinţă spirituală.
Dacă prin intermediul unei căsătorii în faţa oamenilor te poţi concentra la lucrurile cu adevărat importante, iar, până la căsătorie ceva te neliniştea şi simţeai că evoluţia ta scârţâie, e foarte bine că te-ai căsătorit! Însă, nu transforma căsătoria într-un ritual, o regulă ori vreo cale către mântuire.
Căsătoria este ca şi cum ţi-ai cumpăra o maşină, ca astfel, să călătoreşti mai uşor prin viaţă.

  • Elena: Sunt oameni care ţi-au citit articole şi, au ajuns la concluzia că încurajezi homosexualitatea. Eu nu mai ştiu ce să cred.

Dacă asta au înţeles ei din ce au citit aici sunt liberi să plece aşa cum au venit. E foarte simplu, te dezabonezi de la sait şi gata, ai făcut dreptate!
Eu nu sunt de acord cu homosexualitatea dar susţin liberul arbitru! Dacă îmi plăcea homosexualitatea o practicam deja! Problema oamenilor care judecă homosexualitatea, stă în felul următor: Oamenii vor mai de grabă să aibe „dreptate“ decât să trăiască în pace şi în armonie, prin iertare, şi asta îi aruncă acolo unde trăiesc acum (în iadul creat de om). Înţelegi?
Oamenii preferă să facă război, ca să îl răzbune pe Hristos sau pe Allah, detonându-se în mijlocul pieţelor aglomerate, când ei nu cunosc Voia lui Hristos ori a lui Allah. Habar nu au oricât ar citi! Isus a spus cât se poate de simplu: „Iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri – ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“. Luca 6: 27, 31
Însă oamenii nu au făcut aşa cum se laudă că le-a zis Hristos, Allah sau Brahma, de aici au pornit toate războaiele lumii. O planetă a cărei istorie e însângerată, continuă să creadă că prin crimă poate să aducă pacea? Nu credeţi că a venit timpul să învăţăm şi ceva din asta?

Oamenii care se declară împotriva homosexualităţii, aceia care se bat cu pumnul în piept că îl apără pe Dumnezeu (legea Sa), nu prezintă copiilor lor frumuseţea şi miracolul împreunării sau al iubirii, dintre un bărbat şi o femeie, pe care a lăsat-o Dumnezeu. De fapt, au ucis toate acestea. Alţii au spus că iubirea însăşi este un păcat, prezentând o listă cu ce anume ţi se va întâmpla dacă nu te supui unor minţi smintite omeneşti.
Permite-mi să îţi spun că Dumnezeu nu urăşte homosexualii, pe oamenii care urăsc homosexualii îi „urăşte“ Dumnezeu! Tu ai grijă de tine şi nu te porni să salvezi lumea de: homosexuali, evrei, ţigani, indieni, musulmani sau negrii, când în realitate tu eşti cel care necesită să fie salvat. Fiindcă judecând oamenii nu îi defineşti pe ei, ca cine sunt ei, te defineşti pe tine ca cine eşti tu.

Intrebari si Raspunsuri 3

„Un lucru nu trebuie să aibă sens sau logică pentru orice minte limitată ca să fie adevărat. El pur şi simplu este adevărat“.

source: Alberto Bacoi

Cum m-a ajutat Pera Novacovici să îmi dezvolt blogul? Simplu… nu mi-a răspuns la mesaje! Reacţia lui m-a ambiţionat să muncesc mai mult şi să realizez valoarea conţinutului pe care îl prezint. Astăzi primesc mai multe vizualizări decât obţineam dacă m-ar fi ajutat cu promovarea.

1). Oamenii care postează pe internet sunt de două feluri: Cei ce doresc să dezvolte o afacere şi cei care intenţionează să îţi pună la dispoziţie în mod necondiţionat, materiale motivaţionale ce n-ai de unde să le culegi.
Motivaţia nu este ca duşul, după cum spunea Zig Zigler, citat pe care toţi doritorii de afirmare în domeniul dezvoltării personale l-au pus pe pagina 1 a saitului lor. Fiindcă oricărui produs pe care îl consumi în mod repetat i se diminuează eficienţa, tu devii imun la el şi vei avea nevoie de o doză cât mai mare. Soluţia pentru fericire nu e cea de a citi o serie de mesaje motivaţionale zilnic. La început ţi se vor părea interesante şi vei crede că eşti mai sus decât cei ce nu le citesc, însă nu este aşa. Şi totuşi, poate fi! Cum? Acţionând, adică începând să practici ceea ce ai învăţat.

2). Pe şapte din zece profiluri Facebook poţi găsi o fotografie de copertă care te îndeamnă astfel: „Vrei să fii fericit? Fii!“ Bă eşti nebun? De ce nu mi-aţi spus asta când eram mai tânăr? Am pierdut atâţia ani în care, mă puteam bucura doar dacă citeam acele cuvinte!

3). „Tranzacţionează la Bursa de Valori Bucureşti, dacă vrei să fii printre primi oameni de succes ai României“. Du-te la culcare! Poţi să iei cu tine toţi banii de la BVB sau de pe Metatrader. Dacă aş putea ţi i-aş oferi eu! Dacă pot ajunge în frunte depunând atât de puţine eforturi sau deloc, iar tu cunoşti secretul într-acolo, de ce mi-l dezvălui mie în mod gratuit şi nu profiţi tu de pe urma lui?
Nu vreau să îţi bag în cap treaba cu „banii nu aduc fericirea“, este posibil chiar să o aducă, anumitei categorii de oameni. Ceea ce vreau să te fac să înţelegi e că banii nu acoperă faptul că urăşti ceea ce faci.
Dacă urăşti ceea ce faci şi, cum trăieşti, convins fiind că activitatea ta din prezent e temporară, te-ai ars!

4). Secretul fericirii este să îţi găseşti vocaţia (pasiunea) şi să „Faci ceea ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde eşti“ chiar acum. Theodore Roosevelt
Gândeşte-te la un lucru pe care doreşti cu atâta tărie să îl faci, încât, l-ai face chiar fără să fii plătit! Dacă îl faci în mod repetat o anumită perioadă de timp, oamenii te vor observa şi te vor plăti. Dacă nu o vor face, îi poţi determina să te plătească. Îţi ofer şi un exemplu:

Într-un sat cu oameni simpli trăia un bătrân, care din cauze necunoscute rămăsese singur, fără nevastă, copii sau nepoţi. Era de fel singuratic, iar majoritatea sătenilor se fereau de el, deoarece nu cunoşteau prea multe despre situaţia sa. În fiecare zi bătrânul se ducea pe un deal unde recita poveşti unui grup de copii ce se juca acolo. Unii din tinerii mai îndrăzneţi, din sat, începuseră să îl urmărească şi descoperiseră astfel ocupaţia sa.
La început au râs, dar apoi au povestit tuturor ce văzuseră. În scurt timp bătrânul reuşise să adune în jurul său 70, ba chiar 100 de copii (inclusiv pe mamele care îşi aduceau copiii acolo şi ascultau împreună cu cei mici poveştile moşneagului). Ea era pasiunea acestui om şi mai mult ca sigur era singura sa pricepere. Singurul lucru care îl făcea să se simtă viu era să împărtăşească aceste istorioare cu ceilalţi.
Oamenii se obişnuiseră să asculte poveştile minunate, ce le „consumau“ în mod gratuit, apoi plecau către activităţile lor încărcaţi cu energie, însă când se goleau veneau ca să se încarce, şi tot aşa. Astfel, au trecut mai bine de cinsprezece ani.
Dar într-o dimineaţă bătrânul a avut un vis în care Cineva i-a spus să nu se mai ducă acolo. S-a întristat din pricina visului său, apoi a zis: „Eu fac asta de atâta vreme! E ceea ce mă împlineşte iar pentru asta trăiesc. Ce nevoie ar mai avea această lume de unul ca mine dacă mă voi opri din a face ceea ce îmi oferă bucuria de a-i mângâia pe ceilalţi?“
Totuşi visul l-a îndemnat pentru a doua oară să înceteze să se mai ducă acolo, deoarece venise timpul ca oamenii să înveţe ceva şi mai măreţ.
Iată că bătrânul a ascultat şi, pentru prima dată în cei cinsprezece ani nu şi-a facut apariţia, iar tot satul s-a întristat de lipsa lui. Unii spuneau că a murit, alţii credeau că nu mai poate să vorbească. Pe zi ce trece oamenii deveneau din ce în ce mai trişti, mai goi şi mai lipsiţi de sentimente.
Astfel că emoţiile, imaginaţia ori chiar frumuseţea peisajului, ce înconjura localitatea, începuseră să se piardă. Sentimentele oamenilor se stingeau şi erau din ce în ce mai supăraţi. Nici copiii nu se mai jucau împreună, ci se închiseseră în faţa ecranelor cu jocuri video.
A treia zi oamenii s-au dus la bătrân ca să-i ducă fiecare ce are mai bun! Au venit la el cu haine curate, cu miere, plăcinte ori cu aşternuturi noi, ca să îl convingă să vină şi să le povestească. Noaptea următoare bătrânul a avut acelaşi vis. De data asta visul l-a îndemnat să continue să facă ce îi place şi a înţeles. Iar oamenii, deasemenea, au înţeles:

Au înţeles că omul apreciază ceea ce crede că e firesc ca să deţină doar atunci când i se ia. Cu siguranţă majoritatea realizăm că ne iubim părinţii abia după ce nu mai sunt printre noi. Cei mai mulţi, dacă îi iubim alegem să o arătăm când deja e prea târziu. Bărbaţii se îndrăgostesc de iubitele sau soţiile lor, numai după ce se despart de ele. Ne este dor să plimbăm animalele de companie în parc abia atunci când nu mai avem pe cine să plimbăm, suspinând că suntem condamnaţi la singurătate.

5). Televizorul nu te va învăţa niciodată ce poţi învăţa de la oamenii care postează pe internet. Ei îţi vorbesc din experienţa căpătată în timp şi, din perspectiva unui om la fel ca tine – care are probleme asemănătoare cu ale tale ori neajunsuri ca ale tale. În schimb, televizorul îţi transmite ceea ce doresc unii ca tu să gândeşti! Prin intermediul lui cineva doreşte ca tu să gândeşti într-un mod pe care el îl cunoaşte. De ce? Deoarece, aşa te va putea controla.
De pildă, dacă ştie despre tine că eşti deprimat, slăbit şi, încrederea te-a părăsit de mult, va inventa pastile antidepresive, pe care ţi le va vinde cu bani buni, vitamine/proteine la borcan sau la folie, calciu la seringă, apoi îţi va prezenta emisiuni în care actorii vor mima că trăiesc vieţi fericite, în care se distrează şi că sunt atât de dornici să te ajute sau să întâlnească telespectatorii încât, mai au puţin şi te invită la ei acasă. Însă, în realitate ei nu vor să audă de tine (nu vor să te vadă), conduc maşini cu geamuri
negre, poartă ochelari pe ochi şi ies în mulţime doar însoţiţi de gărzile de corp. Lor nu le face plăcere să întâlnească amărâţii, murdarii sau ţăranii care îi privesc zilnic la televizor, care îi plătesc sau datorită cărora există sub formă de „vedete“ de ecran.

6). Unul care scrie pe internet şi care hai să ne imaginăm că e deştept, o face cu intenţia de a îi încuraja şi pe ceilalţi către a deveni deştepţi. El dă ce are mai bun şi nu păstrează în secret secretul pentru a ajunge astfel.
Ceilalţi, profesorii, politicienii, bancherii sau toate, absolut toate instituţiile care există, te vor prost, ca ele să pară că sunt înaintea ta şi astfel, să te conducă. Atunci când unul care doreşte să păstreze sistemul de gândire individual la nivel inferior, găseşte o soluţie inovatoare sau de prelungire, în acest sens, mesajele sale vor fi preluate, finanţate, apoi promovate de autorităţi, autorul fiind prezentat ca exemplu în faţa unei ţări ori a întregii lumi… Apoi populaţiei i se va atrage atenţia asupra stilului vieţii de lux pe care acela l-a dobândit prin „reuşită“, iar restul va încerca să îl imite.

7). Majoritatea userilor care postează mesaje pe internet, nu chiar toţi, îţi răspund la orice întrebare (oricine ai fi). Asta, înseamnă că cei care scriu pe internet doresc să fie prieteni cu tine ori să te îndrume atunci când tu, din proprie iniţiativă, le vei cere ajutorul. Legătura dintre oameni necesită încurajare şi o îmbunătăţire periodică. Părerea mea este că, cu cât le va fi mai greu oamenilor cu atât se vor apropia, ca să capete puterea. Până astăzi oamenii au fost convinşi să se destrame din pricina dificultăţilor (şi nu am înţeles niciodată motivul). Da, oamenii au fost îndemnaţi să lupte unul împotriva celuilalt. Totuşi, indiferent de aparenţe, aşa cum scriam în articolele trecute, ceea ce e bun abia acum începe!

„Pe parcurs am învăţat că nu trebuie să fiu extraordinar ca să încep,
mă pot perfecţiona pe drum“.

source: Alberto Bacoi


Comandă ultima mea carte pe e-mail la adresa:
suport@self-publishing.ro

Titlu: Vorbind cu Dumnezeu
Subtitlu: 
Olam Haba
Autor: Alberto Bacoi
Editura: Self Publishing
Categorie: Psihologie şi Dezvoltare Personală
ISBN: 
978-606-8669-26-7
Număr de pagini: 152
Preţ: 37.00 lei

Free content

Copyright © 2014 Alberto Bacoi
vorbindcudumnezeu.com

Bine ai venit pe această pagină, mă bucur că ai accesat-o. Mi-ar plăcea să ştiu că îţi sunt cunoscute deja scrierile mele. Dacă nu, m-aş bucura şi mai tare dacă ai accepta următoarea provocare:
Ce-ar fi viaţa dacă evenimentele nu ţi s-ar întâmpla, ci, pur şi simplu, le-ai crea? Abia atunci viaţa ar deveni cu adevărat minunată! Ei bine, chiar într-acolo ne îndreptăm acum…
Această
pagină este una specială. De ce este aşa de specială te întrebi?
E specială pentru că Ceva te-a îndemnat ca să o deschizi. Dacă ai ajuns până aici, înseamnă că ai cerut îndrumare. Dacă o citeşti, înseamnă că ai nevoie de o schimbare. Dacă ai simţit că mă refer la tine, îmi confirmă că schimbarea s-a produs. Însă, nu uita:

Schimbarea eşti chiar tu iar tu poţi să devii schimbarea pentru ceilalţi!

Privesc majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit în viaţă, cum aleargă, sălbatici, dar fără direcţie, apoi reproşează celorlalţi că nu au ajuns unde şi-au dorit ei ca să ajungă. Nu poţi ajunge undeva câtă vreme alergi spre nicăieri întreaga viaţă, adică fără să urmezi vreo destinaţie anume!
Există de fapt doar o Destinaţie, una cu sute de mii de căi. Eu am ales-o pe Cea pe care tocmai urmează să o cunoşti. Faptul că o vei descoperi, îmi demonstrează că ceva ne leagă. E extraordinar! Tocmai am aflat că ne leagă cea mai uşoară Cale care duce la Dumnezeu.
Ştiu că, acum ai tresărit, nemulţumit de cuvântul Dumnezeu. Aşa că poţi să înlocuieşti Cuvântul cu unul confortabil pentru auzul tău – numeşte-L Natură, Pace, Linişte sau Fericire! Numeşte-L bani, faimă şi renume sau înţelepciune! Căci, fie vorba între noi, eu am căpătat aceste calităţi!

Am să îţi explic care este diferenţa dintre ceea ce te învăţ eu şi ce te-au învăţat religiile despre „Dumnezeu“. Vorbind cu Dumnezeu mi-a spus că nu trebuie să facem nimic ca să fim „Iertaţi“ sau „Fericiţi“ și, nici pentru a ajunge undeva anume. Nicidecum, Dumnezeu nu-i va condamna pe cei care nu au reuşit să ajungă, ba chiar le va oferi o mână de ajutor pentru a ajunge acolo unde îşi doreşte fiecare. Da, exact aşa cum auzi!
Se aseamănă câtuşi de puţin această idee, cu o libertate în gândire sau în exprimare? Cu dragoste în inimă, doresc să îţi spun că da. În cazul în care „Dumnezeu“ ar fi fost mai păcătos și mult mai neputincios decât un om (după cum susţin majoritatea religiilor de aici), cu adevărat că nu am putea să ne întoarcem la El. De fapt, atunci, cu siguranţă că nu am avea unde să ne mai întoarcem.
Vorbesc despre unirea cu Natura umană, cu Adevărul, cu Dragostea ori cu Înţelepciunea. Însă asta nu susţin eu, chiar voi susţineţi, declarând în urma înţelegerii explicaţiilor de aici, faptul că: „chiar aşa stau în realitate lucurile“. Oare există ceva mai împortant şi mai presus de Viaţă?
Astfel că, voi ştiţi că nu ştiţi cum funcţionează în realitate lucrurile, fiindcă alegeţi să ştiţi că nu ştiţi cum funcţionează ele. Adevărul Real este cel în care toţi ştim cum funcţionează universul, trebuie doar să ne fie reamintit procesul (Cosmologia Vieţii).
M
-ai crede dacă ţi-aş spune că aceste cărţi au fost scrise de tine? Ori ar fi mai uşor să crezi că lucrarea a fost inspirată Divin? Care afirmaţie este mai credibilă? Am să te las să răspunzi pe parcurs ce pătrunzi în subiect şi harul cuvintelor de aici în inima ta. Şi totuși, pentru a înceta să mă mai joc cu nerăbdarea ta, îţi ofer eu răspunsul: Voi sunteţi inspiraţia Divină şi voi aţi fost mereu! Pentru oameni a fost creat Totul şi Totul a fost creat a fost creat de oameni! Mă urmăreşti?

Paradisul se află în jurul vostru, în interior şi afară. El trebuie doar descoperit, apoi lăsat să se manifeste liber în vieţile voastre!

Cu drag, Alberto Bacoi

Primul meu contact real cu societatea şi, apariţia primei întrebări pe care mi-am pus-o, cu privire la adevăratele intenţii ale acesteia, s-a produs în prima zi de şcoală.
Un copil din clasa în care fusesem repartizat a fost încălţat cu o pereche de ghetuţe care, trebuie să recunosc, arătau oribil. Atât de ruşinat a fost copilul, fiind forţat de a lui mamă ca să apară în faţa noilor colegi încălţat astfel, încât, ruşinea şi resemnarea se puteau citi cu usurinţă pe faţa sa; ba chiar condamnarea îi sugruma exprimarea libertăţii, până ce copilul a spus învăţătoarei că părinţii săi îl urăsc, că, lui nu i-a mai rămas decât să se omoare.
Întreaga clasă a râs de el, şi apoi au început să îl împingă, să îl tragă de păr ori să îl batjocorească în toate felurile. Învăţătoarea, deasemenea, a spus zâmbind: „Copiii din ziua de astăzi! Ce ştiu copiii?“
Nimic mai fals! Un copil cunoaşte mai mult decât o sută de părinţi sau de profesori adunaţi la un loc! Şi aceasta nu pentru că el a memorat mai multe informaţii decât ei, ci pentru că informaţiile pe care le-au acumulat aceştia, de-a lungul vieţii, sunt invalide. Iar în curând vă veţi convinge cu toţii de acest lucru.
Cum vă spuneam, copilul devenise un prilej de batjocură ori amuzament pentru ceilalţi, reacţie ce a continuat până la finalizarea orelor.
În drum spre casă, un grup de năzdrăvani au continuat să îl urmărească şi să facă acelaşi lucru. Privind la ceea ce se întâmplă, timid şi confuz în privinţa comportamentului persoanelor pe care tocmai le cunoscusem în mine s-a născut întrebarea: Aici, oamenii de ce nu se iubesc?
De ce toţi se bucură să îl rănească şi niciunul nu îl încurajează? Cum se pot odihni în braţele părinţilor lor, ştiind că au făcut ca un copil să devină atât de nefericit?
Atunci, în inima mea s-a născut un sentiment de dor, de o iubire pe care o lăsasem în urmă pentru un timp şi astfel, am înţeles… Am înţeles că acolo de unde am venit guverna iubirea, iar toţi cei care iubeau mai mult conduceau comunitatea de suflete, spre a atinge Cel Mai Înalt Nivel al Iubirii fiecare. Dar, aici, chiar şi tutorele s-a amuzat văzând amărăciunea copilului, care, din punctul său de vedere a fost doar o reacţie nefondată şi infantilă.
Dacă
 dorinţa de libertate a unui suflet (starea s-a naturală) este conside-rată imaturitate, atunci întreaga planetă trebuie schimbată… De aceasta m-am convins puţin mai târziu, iar ea este direcţia spre care am pornit în călătoria mea actuală.

1). De mici ni s-a prezentat o lume în care oamenii nu se pot simţi fericiţi
numai atunci când alţi oameni sunt nefericiţi.
Nimic mai fals! Nu poţi să fii fericit câtă vreme cei pe care-i iubeşti ori nu,
vor fi nefericiţi! Senzaţia experimentată de tine nu este fericire, ci este o alinare provizorie a frustrării, ce îţi şopteşte că alţii se află mai sus decât
tine.
Dacă ar exista o scară imaginară pe care oamenii s-ar înghesui să urce,
te-ai putea simţi ameninţat. Însă nimeni nu este mai sus decât tine, ci toţi se află la parter. Ba chiar există unii care se înghesuie ca să coboare cât mai jos, crezând că este o realizare şi că, la final, aceasta îi va diferenţia de ceilalţi. În ultimi ani majoritatea au pornit pe calea înjosirii.

2). Nu poţi promova eşecurile părinţilor noştri, vărând generaţiei actuale în conştientul inferior gândul că acestea reprezintă valori naţionale. Dacă aş reuşi să vă prezint faptelor lor într-un mod în care nu aş jigni pe nimeni, aş face-o. Tot ce pot să îţi spun deocamdată este că ceea ce te-au învăţat părinţii, profesorii, bisericile şi/sau politicienii este nimic! Dacă ceea ce te-a învăţat religia, istoria sau guvernele este bun, lumea de ce arată astfel? Fii o persoană înţeleaptă şi alege să porneşti din nou de la zero, orice vârstă ai avea. Este singura cale către a cunoaşte adevărata bucurie a vieţii!

3). Fericirea te întâmpină numai atunci când faci pe altul fericit!
Încă nu eşti convins de asta şi crezi că ceea ce citeşti sunt doar cuvinte? Opreşte-te la colţ de stradă şi oferă un dar, celui care şi-a dedicat viaţa ca tu să devii fericit, învăţând să dăruieşti. Apoi, după ce te vei convinge că bucuria pe care ai oferit-o, ţi-a fost transmisă înapoi, mă vei contacta şi îmi vei spune că ai săvârşit minuni. Nu eşti primul care o face. Căsuţa mea de mesaje se umple în fiecare zi.

4). „Cum să mă mai simt motivat ori să cred ceea ce citesc, când lumea se îndreaptă spre rău, din rău în mai rău? Priveşte timp de zece minute la ştiri sau plimbă-te cu metroul şi te vei convinge că am dreptate. Totul se îndreaptă către autodistrugere, iar, ceea ce scrii tu aici, rămâne doar un vis frumos. Aleg să fiu realist, oricât de dură ar fi realitatea“.

Aici îţi spun doar: Încetează să te mai minţi! Tot ceea ce este degradant, distructiv sau descurajator se promovează, iar tot ce este constructiv ori motivant este păstrat în umbră.
Realităţile sunt egale…. Prin urmare, omul poate mângâia şi poate da o palmă! Însă, nimeni nu se arată preocupat de cel care mângâie pe altul, ci se înghesuie să realizeze reportaje cazurilor de tip negativ, cu scopul de a deveni celebri pe seama acestor tragedii.
Dacă oamenii ar promova în aceeaşi măsură faptele remarcabile şi cele demoralizatoare, ţi s-ar pune la dispoziţie dreptul de a lua o decizie în privinţa percepţiei realităţii. O dovadă reală, este aceea în care articolele cu conţinut constructiv sunt distribuite de mai puţin de zece persoane iar cele demoralizatoare, acelea care îţi prezintă o persoană ce deţine mai mulţi bani, mai multe femei, mai multe case şi mai multe gadgeturi decât o mie de persoane, sunt distribuite de mai bine de o mie de persoane.

5). Hai să te ajut să devii un om de succes, să te umpli de bani şi/sau de fericire! Mă ofer ca să te ajut în problemele tale!
Iată cea mai des întâlnită minciună! Ea este doar o confirmare a faptului că eşti bolnav şi că nu ai nimic în afară de nevoi.

6). Lumea în care trăiţi este aşa cum doriţi voi ca să fie! Dacă vreţi ca de sărbătorile de sfârşit de an să nu vă lipsească nimic de pe masă, de prin dulapuri sau din priză, aşa şi este!
Magazinele sunt pline şi buzunarele la fel, iar în loc de parcuri, patinuare şi derdeluşuri, s-au construit hipermarketuri. Întrebarea rămâne doar, de ce nu reuşiţi să simtiţi emoţia acestei perioade, iar, cu cât frigiderele sunt mai pline, golul din sufletele voastre este mai mare?

7).  Aţi vândut bucuria simplităţii pe o iluzie! Majoritatea cititorilor mă vor urî pentru asta, dar mă simt dator să v-o spun. Dacă mi-ar sta în putere, aş scrie pe toate gardurile şi blocurile următorul text:

Trăim într-o lume în care DACĂ NU TE VINZI NU POŢI CUMPĂRA!

Problema constă în faptul că tu te vinzi într-un mod cât se poate de real, pentru a cumpăra o fericire ireală!
Dar cunoaşteţi aceasta deja. Cu toţii aţi trăit-o ca experienţă! Majoritatea încă plătiţi rate pentru lucruri care nu vă mai încântă şi pe care nu le mai folosiţi ori nu le mai deţineţi… De cele mai multe ori, entuziasmul dispare odată cu achiziţionarea produselor. Motiv pentru care în mintea mea răsună o replică excepţională, dintr-un film celebru: „Te-ai născut într-o temniţă pe care nu o poţi simţi, mirosi ori atinge“, iar tot ce eşti îndemnat să faci, încă din primii ani de viaţă, e să cumperi soluţiile iluzorii ale celor care au creat-o.

8). „De ce oamenii nu sunt iubitori, calzi ori plini de Dragoste? Starea lor naturală este natura animalică sau instinctul de supravieţuire?“
Cu siguranţă că nu! Oamenii sunt aşa, deoarece, aşa li s-a spus că sunt: „Eşti vinovat pentru simplu fapt că te-ai născut.  Eşti vinovat pentru că ai moştenit păcatul originar“. Cunoşti această afirmaţie?  Mă gândeam eu! Nimic mai fals! Nu există păcatul originar! Ci, există binecuvântarea de a cunoaşte, apoi de a experimenta tot ceea ce ţi s-a pus la dispoziţie ca să experimentezi.
Lumea aceasta nu e o greşeală, iar poziţia în care te afli în prezent nu ai căpătat-o din neatenţie, ci ai avut nevoie ca să o cunoşti.

Dacă mai există ceva pur, inocent sau nemodelat, în lume, ei sunt copiii! Copiii se nasc din iubire, sunt iubire, însă, cumva preoţii v-au convins că trebuie să îi „sfinţească“… Eu vă îndemn să analizaţi în ce măsură devin sfinţi, din moment ce fiecare copil botezat se bucură de greul aproapelui său.

9). Am terminat de vizionat un clip despre copiii din Africa. Cea mai mare provocare cu care aceştia se confruntă este lipsa hranei sau a apei. Cu toate astea, majoritatea împart puţinul în mod egal, vreme în care copiii „sfinţiţi“ caută să obţină mai mult decât consumă, indiferent de faptul că acţiunea lor provoacă înfometarea fraţilor sau a colegilor.
Concluzia este că tinerii din Africa sunt conştienţi că nu pot fi fericiţi, câtă vreme semenii lor vor fi nefericiţi. Acest lucru nu este posibil!
În schimb, părinţii, profesorii, biserica ori politicienii au ajuns la concluzia
că fericirea apare atunci când tu obţii ceva ce altuia îi lipseşte: „Să înveţi bine! Să ajungi la olimpiadă pe şcoală, pe sector ori pe oraş, ba chiar pe ţară! Să devii mai bun ca restul! Să obţii mai multe diplome ca ei ca să fii înaintea lor. În felul acesta vei deveni fericit“. Oare?

Scopul pentru care am scris acest articol nu este cel de a te întrista sau
de a îţi demonstra că nu poţi, aşa cum o fac programele televizate, cele care îţi provoacă descurajare şi haos mental.
Dacă intenţiile oamenilor ar fi putut să fie transformate într-unele pozitive prin intermediul emisiunilor lor, cu siguranţă că ar fi fost interzise.

Scopul pentru care îţi scriu, în fiecare zi, este acela de a te determina să observi lumea şi intenţiile celor care o controlează. Puterea reală se află în mâinile tale. Însă, dacă tu nu schimbi ceva, scuzându-te că nu poţi ori că nimeni nu poate, situaţia va rămâne aceeaşi. Schimbarea începe cu tine şi este cel mai perfect lucru care există! Adevărata soluţie nu poate veni de la un nou preşedinte, nu poate veni prin intermediul unui nou loc de muncă, un venit lunar crescut cu 20% sau un cerc nou de prieteni. Ci din interiorul tău. Atunci când vei realiza acest lucru, schimbarea se va fi produs deja.

În ceea ce priveşte sistemul pentru care părinţii noştri au luptat, vă spun un singur lucru: Să nu încurajăm ceea ce ne distruge!

Sigur că aş putea fi altul care doar vorbeşte frumos, care, bate câmpii şi care îşi urmăreşte interesul. Însă, nu ai nimic de pierdut ca să încerci. Ai petrecut o viaţă de om privind la televizor şi trezindu-te cu ziarul în mână şi situaţia nu s-a schimbat.

Apropo, cărţile mele se citesc gratuit aici (Citeşte online).

anigif_enhanced-9624-1398165081-7

„Nu există fericire individuală. Fericirea reală te întâmpină doar atunci când îi determini şi pe ceilalţi să simtă fericirea ta“.

source: Alberto Bacoi

%d blogeri au apreciat: