Archives for posts with tag: Dragoste

Eşti în pijamale. Te-ai trezit în faţa unui şemineu uriaş, care, arde într-un ritm fermecător – unde asculţi lemnele pocnind. Te afli dar într-o cameră necunoscută, şezând pe o canapea confortabilă. Ai un brad împodobit în stânga cum priveşti, iar în dreapta este o fereastră mică. E seară, amurg şi a început să ningă. Pe marginile geamului se aşează fulgi de mărimea unor mingi de ping pong. Milioane au început să cadă lin şi totul s-a albit parcă în câteva secunde. Poţi vedea brazii cum se leagănă uşor şi îţi dai seama că eşti într-o zonă de munte. Nu mai este nicio casă în jurul celei în care te afli acum. În braţele tale doarme ghemuită o fetiţă de cinci ani iar, alături, cu capul la pieptul tău, stă persoana care i-a dat viaţă. STOP!

Opreşte-mă din vis ori lasă-mă acolo! Nu am pentru ce să mă mai întorc aici. Nimic din ce am trăit în cei douăzeci şi opt de ani, nu se compară cu o secundă din visul meu, dar cu un minut? Aceasta este povestea Albei! Cel mai preţios moment din viaţă.

Poate nu m-am exprimat îndeajuns de clar sau de potrivit ca să pătrunzi în povestea mea. Uite-ne papucii îmblăniţi lângă sobă! Sunt trei perechi, unii mari, în mijloc cei mijlocii, iar cei mici la capăt. Văd nişte mănuşi şi o căciulă, puse la uscat. Cu siguranţă, s-a jucat cu zăpadă în marea parte a zilei. Of, dacă mi-ar sta în putere nu i-aş mai da drumul din braţe Albei niciodată; doarme atât de liniştită. O mângâi neîncetat pe a ei mamă, de parcă, aş privi-o pentru ultima dată. Nu mă satur să îi ating părul ondulat şi să îi sărut mâinile delicate sau pielea fină.

Sunt îndrăgostit de amândouă şi iubesc acest moment, atât cât reuşesc de tare. Încerc să scriu cât mai silenţios ca să nu trezesc pe cineva.
Aţi ghicit, sunt cu tableta în mână fiindcă încerc să salvez astfel de clipe, ca să le port cu mine peste tot. Îmi imaginez că citiţi cuvintele pe care le scriu apoi încep să lăcrimez, aş vrea să simţiţi asta! Eu nu pot să adorm deoarece sunt prea ocupat ca să visez. Iar, dacă nu aş visa, cine ar mai îmbrăţişa iubirea ce îmi doarme în poală?
Te iubesc, strig cu voce tare. Aş dori ca această seară să nu se termine niciodată! Experimentez cea mai sublimă emoţie a celei mai înalte minţi! Cea mai mare minte preţuieşte cele mai mici clipe. Cele mai scurte clipe sunt cele mai importante secunde din viaţa unui om.
Nu există responsabilităţi sau obligaţii, există alegeri, sacrificii şi răsplată! Există satisfacţia, entuziasmul ori bucuria, ce provin din Dragoste. Există raţiunea care provine din Dragoste şi raţiunea care vine din afara ei.
Dragostea şi Raţiunea nu se exclud una pe cealaltă şi, nu se pot măsura ca elemente paralele. Ci una este Sursa iar cealaltă e unealta cu ajutorul căreia ne întoarcem privirile către Sursă. Prin raţiune poţi să descoperi şi să înţelegi Dragostea, însă odată ce devii Dragoste nu mai poţi vedea ce nu este Dragoste.
Există viaţa pe care o cinstim, pentru care ne trezim dimineaţa şi o iubire pentru oameni ce stă peste capacitatea de înţelegere a minţii omeneşti.
Niciun cuvânt citit, rostit ori gândit şi nicio lacrimă nu va fi în zadar. Toate ramân scrise undeva, ca să ştiţi prin ce aţi trecut ori pe unde aţi călătorit!

Eforturile ca să nu adorm acum sunt uriaşe, dar dacă m-aş opri din scris tu nu ai mai avea ce să citeşti şi nu aş mai putea să te inspir. Focul arde mocnit şi dă semne că urmează să se stingă. Aşa că mă ridic uşor, apuc câteva lemne ca să le pun pe foc. Iau pătura în mână ca să îmi învelesc comoara dar scap tableta din mână. Alba s-a trezit, iar pentru o secundă parcă s-a uitat la mine. Totul a fost doar un vis – eu nu am fost niciodată acolo cu trupul!
Atunci când Alba s-a trezit, eram de mult pe scaunul biroului meu, în faţa laptopului, la mine în casă (de unul singur). Cu toate astea, ea mă strigă în fiecare noapte în vis, cu vocea blândă. Aşa că am să le ofer cu mintea căldura de care au nevoie, până ce voi reuşi să ajung la ele şi să nu mai plec niciodată. Mulţi dintre voi sunteţi deja acasă, însă de cele mai multe ori uitaţi să vă iubiţi! Citeşte peste tot!

„Ştii că eşti îndrăgostit atunci când nu mai poţi adormi pentru că realitatea este, în sfârşit, mai frumoasă decât visul“.

source: Theodor Seuss

Pe parcursul celor câţiva ani de scris în domeniul dezvoltării personale şi spirituale, am observat un amănunt pe care nu îl pot trece cu vederea.
Ei bine, articolele în care am povestit întâmplări din viaţa mea au obţinut mai multe vizualizări decât cele în care dezvoltam alte subiecte, cu toate că în majoritatea articolelor am atins subiecte cel puţin interesante. Asta m-a determinat să înţeleg următorul lucru: Oamenii au nevoie de „ghizi“, de la care să se inspire. Oricât de multă teorie le-ar intra în cap sau câtă informaţie de calitate ar consuma, nu este de ajuns şi ceva lipseşte.
Exemple sunt peste tot dar nu toţi oamenii le observă pe toate. Cele mai clare sunt povestirile explicate cât mai amănunţit – acelea în care fiecare detaliu ce dă contur imaginii pe care ţi-ai creat-o în minte îţi va zdruncina fiecare încheietură.
Iar, astăzi vei cunoaşte o altă poveste de-a mea, care sunt convins că te va convinge să pui lucrurile cu adevărat importante pe primul loc în viaţa ta. Notează pe un carneţel câte lecţii ai învăţat citind cele câteva rânduri!

Mai ţii minte clipul de scurt metraj pe nume Lion seul, Hippo and Dog? Vizionează-l aici: (Lion seul). Eu nu l-am putut urmări vreme de zece ani. Însă acum îl pot viziona. Tristeţea a trecut. Eşti curios de ce şi cum? Află imediat, citind o altă poveste de a mea:

În primăvara anului 2005, într-o zi obişnuită şi pe neaşteptate, am primit cea mai importantă vizită din viaţa mea; tatăl meu venise la Bucureşti ca să mă vadă. Cu doi ani în urmă alesese să se stabilească la ţară, alături de părinţii săi, din pricina bolii care i-a amărât existenţa.
Şi-a cerut iertare pe motiv că nu îmi poate oferi mai mult şi, a plâns apoi, ştiind că sunt un băiat bun, priceput, dar din nefericire nu are cine să mă susţină ori să mă îndrume în viaţă, nici măcar mama mea, de care ştiam foarte puţin şi pe care o vedeam o dată pe an, timp de zece de minute.
M-a rugat să îl îmbrăţişez, apoi mi-a spus că mă iubeşte. Nu îl învinuiam pentru situaţia mea, însă nici nu am sărit pe el ca să îl iau în braţe. Eram rezervat în tot ce făceam, iar, ceva mă împiedica să îmi las sentimentele la vedere. Fusesem rănit încă din copilărie!
M-am ferit să îl îmbrăţişez fiindcă era murdar, deoarece trăia la ţară. Am făcut-o până la urmă. Îmi era totuşi milă de el, dar uram sentimentul, mă durea prea tare. Şi astfel, am ales să fug de tot ceea ce îmi stârnea stări de disconfort. Asta am făcut jumate din viaţă şi o faci şi tu, de când te şti!

Vizita lui nu a durat mai mult de cinsprezece minute. În tot acest timp, eu m-am jucat la calculator şi am aşteptat să plece ca să pot să ies afară în faţa blocului. Înainte de a ieşi pe uşă, cu vocea slăbită, mi-a zis:
„Alberto, mai ţii minte desenul ăla de scurt metraj, pe nume Lion seul, pe care mi l-ai arătat pe internet? E un copil la ţară care îl ascultă de fiecare dată. Atunci când îl ascult, îmi amintesc de tine şi îmi vine să plâng. O să realizezi lucruri măreţe mai târziu, dar eu nu voi mai fi lângă tine ca să te pot susţine“, şi a plecat…
Am plâns şi eu, fără să mă vadă cineva, apoi m-am întâlnit cu prietenii şi am început să beau cu ei ca să uit de tristeţea mea.

Câteva luni mai târziu tata murea într-un accident auto, iar toată durerea de care scăpase, mi-a rămas mie. Ultima vizită a fost şi ultima dată când l-am văzut şi auzit. Am trecut cu greu peste eveniment şi am vrut să mor şi eu, deoarece viaţa mi-a dovedit a nu avea niciun plan pentru mine. De fapt, am şi încercat, dar din fericire ori nefericire nu am reuşit!
Şi totuşi, acum sunt fericit, astăzi pot să mă uit la acel videoclip, pot vorbi despre orice şi pot iubi pe oricine sau pe toţi.

Nu permite lucrurilor cu adevărat importante să treacă pe lângă tine fără să le preţuieşti. Iar dacă o faci fără să îţi dai seama, nu lăsa regretele să te doboare. Regretele nu ţi-i pot aduce pe cei dragi înapoi.
Nicio clipă pe care nu o trăieşti la timp nu o vei mai trăi vreodată! Şi asta deoarece, clipe te vor întâmpina cu miliardele pe parcursul vieţii. Fiecare moment este diferit, dar toate îţi transmit mesajul: „Preţuieşte Prezentul!“

Preţuieşte-ţi nevasta mai de grabă decât maşina sau abdomenul, şi apoi permite-i iubirii pe care i-o porţi să se manifeste prin gânduri, vorbe şi nu în ultimul rând prin fapte!
Apreciază-ţi părinţii aşa cum sunt, câtă vreme îi ai aproape, şi renunţă la petrecerile de doi lei, acelea organizate prin localuri de lux şi renume, de compania la care lucrezi, la sfârşit de an; ci vizitează-ţi părinţii ori bunicii în preajma Crăciunului. Ei sunt adevăratele tale comori.
Urcă-te în maşină sau în tren şi mergi să revezi locurile unde ai copilărit, ca să recunoşti până unde ai ajuns. Cea mai mare minciună a oamenilor astăzi este faptul că nu au timp. Aşadar, dă-ţi demisia de la job în caz că împrejurările nu îţi permit să petreci cel puţin 3 ore zilnic cu familia! Dacă ţi-ar spune Cineva că nu îi vei mai vedea pe cei dragi niciodată, dacă nu vei merge ca să îi vezi chiar acum, ţi-ai da demisia de o sută de ori pe zi!

Povestiri

„Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează“.

source: Albert Einstein

Nu vreau să îţi vorbesc despre Valentine day sau Dragobete, ci vreau să îţi vorbesc despre iubire. De ce? Deoarece, nu mă pricep încă la afaceri.
Dacă stăpâneam domeniul administrării afacerilor, obţineam un profit de
peste 6000 de lei cred din accesările pe care le-am înregistrat pe blog în ultima perioadă.
Ce-i drept este că dacă nu aş fi simţit iubirea şi nu m-aş fi întors la ea de fiecare dată când sunt ostenit şi rănit sau descurajat, toată înţelepciunea mea, toate cunoştinţele, realizările şi spectacolul creat ar fi fost în zadar!

Ultimul articol publicat a creat o zarvă pe internet în doar câteva ore. Cu toate astea, simt că nu am transmis tot ceea ce am dorit să transmit prin intermediul lui. Astăzi, în schimb, am hotărât să îmi iau revanşa. Citeşte articolul aici (Realism sau Negativism?).

Ei bine, ceea ce vreau ca tu să ştii, este faptul că niciunul dintre noi nu e mai frumos sau mai deştept decât celălalt. Ci toţi suntem egali.
Singura diferenţă este că eu sunt preocupat de oameni, în general, şi de starea lor de bine. Asta mă împlineşte negreşit.
Aşa cum scriam în articolul trecut, unul este doctor şi serveşte celor care au nevoie de intervenţii pe corpul fizic. Alta este învăţătoare, prin mâinile ei trecând generaţii de copii de-a lungul vieţii.
Dacă m-ai pune să operez o persoană aş leşina instantaneu, iar dacă aş fi nevoit să lucrez cu cei mici m-aş muta cred pe vârful Muntelui Everest! Cu toate astea, iubesc copiii şi pe toţi oamenii.
Dacă m-ai întreba cât fac 5 x 7, te-aş privi lung, părăsind îndată camera. De aceea vreau să ştii că niciunul nu este mai înţelept decât altul, noi toţi suntem egali! Deocamdată eu fac asta fiindcă asta mă mulţumeşte. Este menirea şi alegerea mea.

Dacă ai nevoie de mine sunt aici, dacă nu ai nevoie de mine
te voi aştepta până când vei avea. Te iubesc!

Hei! Pentru ce ai tresărit aşa? Te temi de această afirmaţie ori ţi se pare neobişnuită? Ori eşti prea supărat pe viaţă în general? Ţi s-au întâmplat multe de-a lungul anilor, sunt convins. Eu am curajul să o spun din nou:
Salut! Sunt Alberto, TE IUBESC! Pot să ţi-o spun şi live dacă vrei. Vezi tu, de acolo vine înţelepciunea. Înţelepciunea mă însoţeşte pentru că te
iubesc. Cum vine asta, te întrebi?
Păi, iubirea este începutul tuturor lucrurilor. Bună ziua!

Pe când aveam numai şapte ani, m-am îndrăgostit de o fată care era cu mine în clasă. De fapt, m-am îndrăgostit de trei, una dintre ele fiind chiar învăţătoarea mea. Dar, dacă cineva mi-ar fi pus la dispoziţie posibilitatea de a alege, aş fi ales-o pe prima. Sigur că fata nu a aflat niciodată ce am simţit pentru ea. Multă vreme nici eu nu am înţeles nimic din mine.
Îmi amintesc că în fiecare zi de vineri, după ce ieşeam de la şcoală, mă
întristam groaznic, ştiind că în următoarele două zile nu voi putea să o
văd. În unele zile eram mai melancolic decât o adolescentă la pubertate! Nici în prezenţa ei nu mă simţeam prea confortabil.
Inima îmi pulsa de ca şi cum ar fi vrut să iasă afară. Mă roşeam la faţă şi sângele îl simţeam până în unghii. În fond ea era singura persoană care mă făcea să mă simt prost fără să îmi facă nimic. Abia dacă schimbam 2 sau 3 cuvinte pe săptămână, dar ochii nu mi se dezlipeau de ea. Îmi era dor de ea şi când stăteam cu ea în bancă. Aveam o prietenă cu care îmi petreceam două ore pe zi, doar ca să îmi povestească de fata pe care o iubeam. O iubeam! Dar, vedeţi voi, la vârsta de aproape şapte ani m-am îndoit prima dată de iubire. Apoi a urmat căderea.
Şi totuşi îmi plăcea că iubesc. Nopţile erau fascinante când mă gândeam la ea. Îmi imaginam orice! Eram liber să o fac. Iar atunci când părinţii mă pedepseau, trimiţându-mă la culcare, zâmbeam mulţumit apoi plecam în grabă. Aveam tot ceea ce aveam nevoie în interiorul meu.
Astfel că, dulciurile, programele televizate, jucăriile sau orele pierdute pe afară nu mai erau o prioritate pentru mine. Mintea mea avea totul deja!

Spre nefericirea mea, povestea s-a încheiat fără să înceapă vreodată cu adevărat. Întreaga minune s-a petrecut doar în mintea mea. Apoi, mi-au trebuit trei ani ca să îmi revin şi nici acum nu am făcut-o în totalitate. Dar nu regret nicio zi, minut, secundă sau sutime de secundă de iubire!

Acum, aş vrea să îţi imaginezi că te afli pe marte. Ca printr-un miracol ai supravieţuit, şi nu ai mai întâlnit un om sau vreo fiinţă de mai bine de trei ani, de când ai rămas blocat definitiv acolo.
Imaginează-ţi cerul întunecat care se apasă peste tine. Nisipul roşu ce îţi tăbăceşte pielea tălpilor şi a mâinilor, şi praful ce-ţi usucă gâtul.
Imaginează-ţi setea, suferinţele şi dorul care te-a cuprins, visele pe care le ai sau singurătatea.
Imaginează-ţi teama care te încolăceşte, iar tot ce vrei să faci acum este să îţi pierzi cunoştinţa. Însă aşa ceva nu este posibil.
Au trecut şapte ani, timp în care speranţa şi luciditatea au renunţat să te urmeze. Nu te mai recunoşti! De fapt, acesta eşti tu şi ceva te împiedică să îţi mai aminteşti de tine, de cel care erai înainte să te pierzi aici.
Totuşi, după şapte ani întâlneşti un om. Este sărmanul ce dormea odată pe trotuarul din drumul tău de fiecare zi. E cel pe care l-ai ignorat jumate de viaţă, pe motiv că te-ai născut mai avantajat decât el.

Nu-i aşa că acum l-ai îmbrăţişa şi nu l-ai mai lăsa să plece de la tine?
Nu-i aşa că acum l-ai întreba cum îl cheamă, i-ai prezenta locurile şi i-ai povesti peripeţiile tale, apoi l-ai întreba dacă sunt fericiţi oamenii care au rămas pe pământ, dacă se apreciază sau dacă se iubesc?

Oare e obligatoriu să ne pierdem ca să ne găsim?

Iubiţilor, oricine poate să dispreţuiască dar nu oricine poate să iubească!
Aceasta este puterea!
Oricine poate să trăiască cu un venit de 3000 de euro lunar, poate locui într-o casă cu etaj sau poate să conducă un autovehicul de lux. Şi totuşi, nu oricine poate să trăiască fără ele. Aceasta este puterea!
Toţi avem nevoie de iubire dar puţini o recunosc. Prima simptomă a unui om lipsit de iubire, dar care are nevoie de iubire, se manifestă chiar prin negarea acestui lucru. Tipul de comportament descris poate fi asociat cu simptomele unui diagnosticat cu schizofrenie paranoidă. Dar pentru lipsa de iubire nu solicită nimeni tratament.

Dacă ţi-a plăcut articolul meu intră aici (Facebook) şi trimite-mi un mesaj privat. Întreabă-mă absolut orice, indiferent că ai 15 sau chiar 65 de ani. Povesteşte-mi problemele şi/sau dificultăţile pe care le-ai întâlnit în viaţă! Împreună, găsim soluţii la probleme. Te asigur că am văzut multe şi am trăit aproape orice.

Declaratii de iubire

„Iubirea este singurul lucru care activează inteligenţa şi creativitatea, care ne purifică şi ne eliberează“.

source: Paulo Coelho

Ne plac din ce în ce mai mult femeile!

Ne place că ne plac femeile, şi niciun bărbat nu şi-ar dori vreodată ca femeile să îi placă mai puţin. Ele sunt cu adevărat minunate şi demne de adorat! Şi totuşi, ceva nu funcţionează corect în toată treaba aceasta:
Femeile sunt privite de către băieţi/bărbaţi asemeni unor cadouri, veşnic nedesfăcute. Ba, chiar şi atunci când le „obţin“, bărbaţii nu se opresc din a căuta să desfacă cadouri, măcar cu gândul, vreme în care acestea au
grijă să se ambaleze într-un mod cât mai seducător.

Sigur că un cadou este menit pentru a fi dăruit. Însă, oare femeia e doar un cadou?

Da! Îţi aminteşti de cea mai frumoasă maşinuţă pe care ai primit-o în anii copilăriei? Ei bine, femeia este cel mai perfect cadou pe care l-ai primit vreodată şi este singurul care, dacă nu te joci cu el încetează să se mai joace cu tine. Aceasta reprezintă regula generală, care se aplică în cazul tuturor bărbaţilor ori femeilor.
O femeie este asemeni unui dar pe care îl primeşti în fiecare zi. Valoarea acestuia ţi se descoperă în special în zilele tale mai puţin bune. Însă, să nu iubim femeile doar atunci când avem nevoie de serviciile lor! Îţi prezint câteva idei care sunt convins că îţi vor fi de ajutor:

1). Nu te plasa într-o situaţie în care vei fi nevoit să ascunzi ceva de o femeie! Tu nu ştii să ascunzi, să minţi şi nici nu eşti nevoit să o faci. Ci reprezinţi suma experienţelor tale, un rezultat de care ea tocmai s-a îndrăgostit şi alături de care a ales să experimenteze viaţa în continuare. Prin urmare, dacă tu însuţi vei nega o parte din tine, cum poţi aştepta ca altcineva să te accepte? Nu funcţionează sub nicio formă această teorie.

2). Eşti o minune pentru femeia ta, la fel cum ea este un miracol pentru tine! Orice om, bărbat sau femeie, deţine o doză considerabilă de mister şi de pasiune în ochii partenerului. Fiecare caută o modalitate prin care să îşi poată exprima în libertate sentimentele. Iar pentru ca acest lucru să devină posibil, au nevoie să întâlnească persoana potrivită. Criteriul prin care poţi să recunoşti o persoană potrivită este: Cea care caută să primească ceea ce ai de oferit reprezintă persoana potrivită pentru tine.

3). Renunţă să mai crezi că femeia perfectă este cea „proastă, mută ori bună la pat“! Dacă femeile ar gândi la fel despre bărbatul perfect, acela ar trebui să fie plin de bani şi să nu prea stea pe acasă. 🙂

4). Nu ai nevoie de „legalizare“ pentru a iubi o femeie! Din contră. Orice promisiune definitivă făcută persoanei potrivite ucide iubirea pe care i-o porţi. „Uau! Nu pot să accept o astfel de idee“. Ba pregăteşte-te să poţi! Tu nu eşti sigur pe faptul că mâine vei simţi acelaşi lucru pe care îl simţi astăzi, în legătură cu spălatul maşinii sau tipul de haine pe care doreşti să îl îmbraci, şi vrei să îmi spui că îţi vei iubi femeia până când moartea te va despărţi de ea? Doar gândul „condamnării“ la „fericire“ îţi provoacă teamă şi instabilitate emoţională. Iar, aşa cum ne-am convins deja, teama ucide Dragostea!
Sigur că iubirea pe care o porţi acesteia nu va muri nici după ce moartea te va despărţi de ea, însă temerile care îţi dau târcoale încă din ziua în care ai făcut acea promisiune, o sugrumă sau o întemniţează prematur.

5). Frumuseţea şi senzualitatea unei femei nu poate fi înlocuită cu nimic, niciodată! Poţi să petreci alături de 31 de prieteni, timp de 31 de zile pe lună ori poţi să îţi dai întâlnire cu 365 de persoane de acelaşi sex pe an.
Crede-mă! Nu îţi vor potoli dorinţa de a iubi o femeie.

6). După încheierea unei relaţii care a durat aproape şase ani de zile, şi care nu a funcţionat niciodată, convingerile mele au fost următoarele:
Orice ai face sau cu oricâte explicaţii ai încerca să linişteşti o femeie, nu vei reuşi. În majoritatea cazurilor ea nu doreşte să fie liniştită. Din acest motiv femeia va înţelege doar ce va dori să înţeleagă. Evită să îţi iroseşti energia cu nesfârşitele clarificări ale nesfârşitelor evenimente. Poate că un sărut sau o îmbrăţişare va avea efect pozitiv.

7). Nu lua niciodată decizii atunci când eşti nervos! Mânia nu este reală! Cunoşti aceasta deja, ai trăit-o ca experienţă în trecut.
Imediat ce ai lovit un coleg care ţi-a „greşit“, în anii copilăriei tale, mânia pe care ai simţit-o s-a transformat într-un regret. Prin urmare, mânia nu este un sentiment, ci este un gând înşelător îmbrăcat cu veşmintele unui sentiment.

8). Nu încerca să îţi convingi partenera de faptul că este dependentă de tine! Tot ce va încerca să facă începând cu recepţionarea mesajului va fi să îţi demonstreze că este independentă (ceea ce este adevărat), chiar dacă pentru a îţi demonstra acest lucru va fi nevoită să renunţe la ceea ce iubeşte cel mai mult… la tine!

La oricâte schimbări ar fi supusă o relaţie, oricâte persoane ori despărţiri ar interveni între voi, fie definitive sau dacă porniţi pe drumuri separate, Dragostea pe care ai declarat-o în joacă primei femei din viaţa ta nu va fi stinsă niciodată!

Femeia a fost creată cu scopul de a fi iubită, ci nu neapărat înţeleasă“.

source: Oscar Wilde

 

%d blogeri au apreciat: