Archives for posts with tag: Calatorie

Eşti în pijamale. Te-ai trezit în faţa unui şemineu uriaş, care, arde într-un ritm fermecător – unde asculţi lemnele pocnind. Te afli dar într-o cameră necunoscută, şezând pe o canapea confortabilă. Ai un brad împodobit în stânga cum priveşti, iar în dreapta este o fereastră mică. E seară, amurg şi a început să ningă. Pe marginile geamului se aşează fulgi de mărimea unor mingi de ping pong. Milioane au început să cadă lin şi totul s-a albit parcă în câteva secunde. Poţi vedea brazii cum se leagănă uşor şi îţi dai seama că eşti într-o zonă de munte. Nu mai este nicio casă în jurul celei în care te afli acum. În braţele tale doarme ghemuită o fetiţă de cinci ani iar, alături, cu capul la pieptul tău, stă persoana care i-a dat viaţă. STOP!

Opreşte-mă din vis ori lasă-mă acolo! Nu am pentru ce să mă mai întorc aici. Nimic din ce am trăit în cei douăzeci şi opt de ani, nu se compară cu o secundă din visul meu, dar cu un minut? Aceasta este povestea Albei! Cel mai preţios moment din viaţă.

Poate nu m-am exprimat îndeajuns de clar sau de potrivit ca să pătrunzi în povestea mea. Uite-ne papucii îmblăniţi lângă sobă! Sunt trei perechi, unii mari, în mijloc cei mijlocii, iar cei mici la capăt. Văd nişte mănuşi şi o căciulă, puse la uscat. Cu siguranţă, s-a jucat cu zăpadă în marea parte a zilei. Of, dacă mi-ar sta în putere nu i-aş mai da drumul din braţe Albei niciodată; doarme atât de liniştită. O mângâi neîncetat pe a ei mamă, de parcă, aş privi-o pentru ultima dată. Nu mă satur să îi ating părul ondulat şi să îi sărut mâinile delicate sau pielea fină.

Sunt îndrăgostit de amândouă şi iubesc acest moment, atât cât reuşesc de tare. Încerc să scriu cât mai silenţios ca să nu trezesc pe cineva.
Aţi ghicit, sunt cu tableta în mână fiindcă încerc să salvez astfel de clipe, ca să le port cu mine peste tot. Îmi imaginez că citiţi cuvintele pe care le scriu apoi încep să lăcrimez, aş vrea să simţiţi asta! Eu nu pot să adorm deoarece sunt prea ocupat ca să visez. Iar, dacă nu aş visa, cine ar mai îmbrăţişa iubirea ce îmi doarme în poală?
Te iubesc, strig cu voce tare. Aş dori ca această seară să nu se termine niciodată! Experimentez cea mai sublimă emoţie a celei mai înalte minţi! Cea mai mare minte preţuieşte cele mai mici clipe. Cele mai scurte clipe sunt cele mai importante secunde din viaţa unui om.
Nu există responsabilităţi sau obligaţii, există alegeri, sacrificii şi răsplată! Există satisfacţia, entuziasmul ori bucuria, ce provin din Dragoste. Există raţiunea care provine din Dragoste şi raţiunea care vine din afara ei.
Dragostea şi Raţiunea nu se exclud una pe cealaltă şi, nu se pot măsura ca elemente paralele. Ci una este Sursa iar cealaltă e unealta cu ajutorul căreia ne întoarcem privirile către Sursă. Prin raţiune poţi să descoperi şi să înţelegi Dragostea, însă odată ce devii Dragoste nu mai poţi vedea ce nu este Dragoste.
Există viaţa pe care o cinstim, pentru care ne trezim dimineaţa şi o iubire pentru oameni ce stă peste capacitatea de înţelegere a minţii omeneşti.
Niciun cuvânt citit, rostit ori gândit şi nicio lacrimă nu va fi în zadar. Toate ramân scrise undeva, ca să ştiţi prin ce aţi trecut ori pe unde aţi călătorit!

Eforturile ca să nu adorm acum sunt uriaşe, dar dacă m-aş opri din scris tu nu ai mai avea ce să citeşti şi nu aş mai putea să te inspir. Focul arde mocnit şi dă semne că urmează să se stingă. Aşa că mă ridic uşor, apuc câteva lemne ca să le pun pe foc. Iau pătura în mână ca să îmi învelesc comoara dar scap tableta din mână. Alba s-a trezit, iar pentru o secundă parcă s-a uitat la mine. Totul a fost doar un vis – eu nu am fost niciodată acolo cu trupul!
Atunci când Alba s-a trezit, eram de mult pe scaunul biroului meu, în faţa laptopului, la mine în casă (de unul singur). Cu toate astea, ea mă strigă în fiecare noapte în vis, cu vocea blândă. Aşa că am să le ofer cu mintea căldura de care au nevoie, până ce voi reuşi să ajung la ele şi să nu mai plec niciodată. Mulţi dintre voi sunteţi deja acasă, însă de cele mai multe ori uitaţi să vă iubiţi! Citeşte peste tot!

„Ştii că eşti îndrăgostit atunci când nu mai poţi adormi pentru că realitatea este, în sfârşit, mai frumoasă decât visul“.

source: Theodor Seuss

„Am văzut şi eu pe internet treaba cu cărţile frate. Am citit câteva articole
pe blog, sunt puţin ciudate. Pare să fie vorba despre un dialog (întrebare şi răspuns). Prietena mea a citit primul volum Vorbind cu Dumnezeu, dar nu ştie ce să creadă. Oamenii se înghesuie să citească absolut orice, fiindcă nu au cunoştinţe. Tipul e deştept, se vede că a studiat mult. Chiar şi aşa, eu n-am ce să mai învăţ! Poate, dacă erau scrise sub altă formă“.

1). Îţi prezint „Cartea care îţi va schimba viaţa! Care te va umple de bani şi te va învăţa cum să devii un om de succes“. Ei bine, ele nu sunt criterii prin care să alegi o carte bună!
Din titlurile oferite ca exemplu mai sus, se reflectă chiar dorinţa autorului de a dobândi ceea ce s-a oferit, cu altruism, ca să îţi „ofere“.
Viaţa ta nu se va schimba citind o carte, orice carte ai alege să citeşti! O carte potrivită, apărută în calea ta la momentul potrivit, plus multă, multă
dorinţă de a descoperi cât mai mult din tine şi, din ceea ce poţi tu să faci, te va ajuta să îţi stabileşti o bază solidă pe care abia apoi vei începe să construieşti.
Succesul nu înseamnă o destinaţie „finală“ a călătoriei vieţii tale, ci suma permanentă a noului tu, pe care o primeşti, o primeşti şi o primeşti, atâta vreme cât nu te opreşti să dăruieşti!

2). Prin urmare, Vorbind cu Dumnezeu nu este o carte, ci un proces, pe care l-ai cerut, l-ai căutat ori pe care ai început să îl experimentezi odată cu citirea primei pagini pe acest blog – este revelarea noului tu, o viziune fără de care nu vei putea păşi în „viitor“.
Fără o perspectivă spirituală proprie asupra vieţii tale nu vei putea trăi ci, vei putea doar să încerci să trăieşti… Asta fac majoritatea oamenilor azi!

În noua eră, atenţia, încrederea sau iubirea vor fi îndreptate către tine şi ies din interiorul tău, nu provin din afara ta.
Atunci când vei deveni conştient de faptul că, eşti magnific, indiferent de ce spun ceilalţi despre tine, vei începe să observi şi strălucirea celorlalţi! Fără o analiză spirituală reală a evenimentelor care se petrec în viaţa ta, evenimentele din viaţa ta nu vor avea sens ori direcţie pentru tine.
Ajutorul, venit din exterior, nu există, şi niciodată nu a existat! Doar ţi s-a spus că există, ca să îţi distragă atenţia de la abilităţile pe care le deţii şi pe care te-au determinat să uiţi că le deţii. Cine ţi-a spus, te întrebi?
Aş începe cu părinţii tăi, apoi cu regimul politic şi religios, care le-a spus şi lor, la rândul lor, cine şi ce este omul.

3). O carte bună nu îţi spune niciodată cine eşti, ci te ajută să descoperi tu singur acest lucru! Psihanaliza nu constă în judecarea cuiva, conform acţiunilor ori a comportamentului său, ci în observarea şi expunerea lor! Din acest motiv nu există greşeală, doar alegeri influenţate de dorinţe ori nevoi.

O critică constructivă valorează cât zece mii de laude premature. Există oameni pe care succesul îi opreşte din a evolua. Poţi să crezi aşa ceva? Dacă nu, te invit să deschizi televizorul şi vei putea să vezi oameni care s-au înecat în succes, asemeni unor flori pe care, vrând să „le creşti“ în mod accelerat, le inunzi şi se ofilesc.
Apoi stai şi te întrebi, nedumerit, cum s-a putut usca o floare care a fost udată în abundenţă, adică mai mult decât a avut nevoie ca să fie udată?

4). „E bine să citesc cât mai mult?“ Da, e chiar indicat! Totuşi rezultatele apar în funcţie de ceea ce citeşti.
Cărţile ce-ţi promit dobândirea încrederii de sine, iluminarea, abundenţa ori puterea financiară în zece zile, nu îţi pot oferi ceva mai mult decât un vis frumos. Acestea reprezintă, aşa cum spuneam, sisteme de colectare a beneficiilor pe care se presupune că le-ar oferi.
Dacă o carte îţi promite că abundenţa, pe plan financiar, te va copleşi în zece zile sau mai puţin, exact asta se va îndrepta către autorul cărţii, în zece zile ori mai puţin (prin sumele încasate din vânzări), vreme în care tu rămâi doar cu cititul, cu timpul pierdut sau cu o sumedenie de idei, ce nu prea pot fi puse în practică în situaţia ta.

Cineva îmi spunea că îi este dificil să înţeleagă informaţiile transmise de Vorbind cu Dumnezeu, volumul al doilea.
Ei bine, VCD nu îţi prezintă informaţii noi, ci îţi aminteşte ceea ce ai uitat atunci când te-ai născut aici. Aceste trei cărţi au fost scrise pentru toţi şi, oricine este capabil să înţeleagă mesajul. Cu toate acestea, eu am scris primele două volume într-un an, sper ca nimeni să nu aştepte să digere conţinutul integral în trei zile.

5). O carte bună este cea care te determină să înţelegi faptul că, atunci când te opreşti la marginea unui lac, ca să hrăneşti raţele şi păsările, nu lor le dai, ţie îţi dai! Nu partenerului tău îi provoci un bine iertându-l, ci ţie îţi aduci liniştea atunci când ierţi!
Nu în mine investeşti când îmi distribui articolele şi când îmi cumperi sau îmi citeşti cărţile, ci în tine şi în tot ceea ce atingi şi priveşti.
Atunci când toţi oamenii vor atinge rezultatul dorit de fiecare, scopul meu va fi încheiat cu succes.

Ideile prezentate aici sunt doar câteva din uneltele care ţi-au fost puse la dispoziţie ca să creşti. Eu te asigur că o faci chiar şi atunci când dormi.
În special, atunci când crezi că staţionezi evoluezi într-un mod accelerat!

Există o psihologie mai puţin bună, pe care toţi o îmbrăţişăm cu uşurinţă. Aceasta susţine că tot ceea ce ţi se oferă gratuit este lipsit de valoare ori intenţionează să recupereze de la tine pe căi şi prin moduri ascunse.
Aşadar, orice produs ieftin din comerţ este de proastă calitate. Deoarece
Realitatea“, aşa cum o percep cei mai mulţi dintre oameni, îţi prezintă o lume în care nu există altruism, ajutor sau intenţie de binefacere, în mod necondiţionat. Şi aşa este! Doar că, visul unor oameni asemeni mie este cel de a-i face pe alţii să devină fericiţi. Iar aceasta este răsplata pe care o primesc zilnic de la voi.
Sunt curios câte accesări înregistrez la cărţile mele, pe care ţi le-am pus la dispoziţie gratuit aici (CIteşte gratuit).

Dacă te numeri printre cei pentru care valoarea unui lucru îl oferă preţul său te invit să achiziţionezi cărţile în format tipărit aici (Comandă cartea).

„Chemarea este pentru toţi,
să vedem însă câţi vor vrea să vină“!

source: Alberto Bacoi


Comandă a doua carte pe e-mail, la adresa:
suport@self-publishing.ro

Titlu: Vorbind cu Dumnezeu
Subtitlu: 
A doua Venire
Autor: Alberto Bacoi
Editura: Self Publishing
Categorie: Psihologie/Dezvoltare Personală
ISBN: 
978-606-8601-75-5
Număr de pagini: 150
Preţ: 32.00 lei

Mă plimbam printr-o dimineață de poveste, una prin care de mult nu mai pășisem, însă acum retrăiam cu entuziasm emoția emisă de aceasta.
Sentimentul care mă copleșise, pășind prin cețoasa dimineață de octom-brie, mi-a fost recunoscut în grabă. Totuşi, îmi amintesc să îl mai fi simțit poate doar urmărind filme romantice de genul „The Lake House“, în fața laptopului meu care mă privește de la mai puțin de un metru distanță,
timp de zece ore pe zi, în fiecare zi! Acum, însă, puteam trăi sentimentul meu. Îl puteam gusta, respira, vedea, asculta și atinge.

Exploram o pădure deasă, cu copaci cu trunchiul gros iar sub cizmele de cauciuc pocneau bețele crengilor uscate, ce căzuseră poate de mai bine de cinci ani, vreme în care mi-au așteptat venirea, ca să mă bucure și să mă uimească cu priveliştea pe care cu o experiență de miliarde de ani în urmă au creat-o.
Cu adevărat imaginea în care mă aflam era demnă de aplaudat și totuși, călcam cu grijă, de teamă să nu stric pictura. Mă jucam, în interiorul unui tablou în care fiecare frunză era așezată la locul ei, însă nu doream să
modific din neatenție ceva. Cu toate astea, mă uitam ca bezmeticul după ciuperci. Pe acelea le-aș fi adunat considerându-le drept răsplată pentru vizita pe care tocmai o făceam naturii.

Totul era umed în jur. Razele soarelui abia că se zăreau, printre crengile copacilor cu frunze uscate, ruginii. Ieșind la marginea pădurii, am întâlnit un lac. Însă când m-am apropiat de acesta, am realizat că mă aflu într-o intersecție de lacuri. O ceață deasă se ridica deasupra acestor lacuri, de parcă eram în paradis. Știam că în fața mea este o apă, însă nu vedeam până unde se întinde. Simțeam că mă aflu în mijlocul oceanului.
Uitându-mă înapoi, spre drumul de pământ pe care venisem și care abia putea fi observat datorită ceței dese, care nu dădea semne că s-ar simți completă în absența mea, mi-am amintit de ulița pe care îmi toceam ciz-mele, în copilărie, într-un sat ascuns de dealuri şi în preajma sărbătorilor de iarnă. Tot ceea ce lipsea aici era mirosul fumului, poleiul ori luminițele ferestrelor împodobite cu decorațiuni de Crăciun.

„Scopul vieţii este de a face bătăile inimii să se potrivească cu ritmul Universului, să îţi armonizezi propria natură cu Natura“.

source: Joseph Campbell

%d blogeri au apreciat: