Universul şi Prostia

Nimeni nu te poate învăţa ce e bine şi ce e rău pentru tine, sau ce e bine şi ce e mai puţin bine pentru ceilalţi. Nimeni din această lume nu-ţi poate spune ce e viaţa sau care este scopul acesteia. Tot ceea ce a învăţat un preot, un profesor sau un politician, este din lume. Cu toate că ceea ce a învăţat un preot, un profesor sau un politician exista până atunci în lume şi totuşi, lumea arată astfel, nu este dificil să ne dăm seama că tot ce au fost învăţaţi este nimic, nu duce nicăieri – nu aduce nimic bun în lume, la fel cum nu a adus nici înainte ca ei să se fi născut.

Absolut tot ce societatea promovează sau susţine este pe dos, merge în direcţia opusă ori este înţeles greşit. Folosesc des expresia asta, dar ea nu e doar o expresie, este mai mult decât o justificare conspiraţională.

După patruzeci de zile de vară înăbuşitoare la 40 de grade celsius, când oraşele mai au puţin şi se sufocă, bătrânilor li se face rău în autobuz sau leşină pe stradă – când recoltele sunt pe jumătate risipite, râurile secate, bolile în floare şi locuitorii lipsiţi de orice urmă de speranţă, de entuziasm sau energie, iar în sfârşit situaţia se îmbunătăţeşte şi norii apar, ca să vă ferească de arşiţă, să vă răcorească sau să vă îmbogăţească – oamenii spun că se strică vremea, că vin ploile şi se înrăutăţeşte, iar televizorul îi atenţionează să nu iasă din case, asigurându-i că le-a pregătit programe bune. Nici acesta nu este un simplu exemplu lipsit de valoare, ci e un set de valori după care generaţiile viitoare şi-ar putea mula vieţile.

Florile de ceai (tei) cad din copaci, sunt călcate în picioare, pe trotuarele Bucureştiului, apoi sunt măturate, adunate în containere, ca drept gunoi! Singura diferenţă dintre florile de tei gratuite, cele care cresc în copaci şi cele pentru care oamenii plătesc 10 lei, pe 10 plicuri, este că acestea din urmă sunt îndulcite artificial, sunt conservate ori colorate chimic. Apar tot felul de nutriţionişti care te îndeamnă să consumi produse fără zahăr, cu scopul de a îşi vinde produsele. Şi totuşi, produsele care nu conţin zahăr sunt îndulcite cu ajutorul substanţelor ca zaharină ori aspartam. Zahărul e natural, el nu vine de pe Marte. Dacă aş fi fost atras de domeniu, aş fi scris o carte cu titlul: „Zahărul vine de pe Marte, Sorbitolul, Lactitolul sau Maltitolul vin de pe Venus!“ Tu ce alegi să mănânci?

Iubesc tinerii care aleargă zilnic, pentru sănătatea lor. Aş da orice să pot alerga măcar un sfert din cât aleargă ei. Păcat că trei sferturi dintre ei nu îşi antrenează şi mintea, doar trupul.

Societatea modernă îl loveşte pe cel căzut şi îl menajează pe acela care e deja sus. Oamenii care nu îşi pot plăti dările la timp, sunt taxaţi în plus, penalizaţi periodic ori, condamnaţi, în loc să fie sprijiniţi sau pur şi simplu iertaţi de datorie. Cei înstăriţi, însă, sunt scutiţi de taxe, sunt încurajaţi şi primesc, periodic, oferte cu noi oportunităţi de afaceri, pentru a îşi dubla profitul. Ei bine, numai o minte bolnavă poate proteja un astfel de sistem nesănătos. Ţine-te bine! Acum vine descurajarea totală: Trei sferturi din planetă crede că aşa este corect! Ceee? ? ?
O astfel de tragedie nu a prins viaţă deoarece, aşa gândesc oamenii, nu pentru că rasa umană ar putea fi una animală, care nu se ridică cu mult deasupra soiurilor de primitive, aşa cum crede şi declară majoritatea. Ci pentru că aşa li s-a impus oamenilor să gândească, iar ei au executat.

De curând am primit o vizită de la o cunoştinţă stabilită în Israel. Aşadar, „Constituţia“ Morală a unui Sistem de Oameni Sănătoşi şi, care merge, îi graţiază de la taxe pe cei nevoiaşi – ba mai mult, îi susţine financiar, fără condiţionări drastice. Poate să pară ciudat pentru că nu ştii aceste lucruri însă economia lor creşte, rata criminalităţii scade şi societatea Prosperă! Apoi celelalte state, mai puţin prospere, se revoltă în loc ca pur şi simplu să urmeze exemplul comunităţilor care chiar Funcţionează. Totuşi, nu se vrea nu este acelaşi lucru cu nu se poate!

Am teminat de vizualizat un sait de ştiri şi publicaţii, pe care l-am accesat din pricina unui titlu prost, iar din nefericire am ajuns la categoria „cultură şi educaţie“. Am citit primele titluri din pagină apoi am ieşit. În continuare voi cita câteva titluri, cu scopul de a expune nivelul de percepţie a culturii şi educaţiei, promovate de oamenii de „vârf“.

• Tradiţii şi superstiţii de la ortodocşi
• Miron Cosma jură că de data asta iese în stradă
• Actorul cutare a murit
• Şeful absolvenţilor de la colegiul Leonida a primit un laptop
• Perle de la bac (partea întâi)
• De ce refuză ortodoxia să îl canonizeze pe „sfântul“ Ardealului?
• Perle de la bac (partea a doua şi a treia)
• Poveştile părintelui Arsenie Papacioc

Bine mă, unde dracu’ e cultura sau educaţia? Tot ce văd aici sunt numai minciuni, păgânism şi primitivism, şi prostie cât cuprinde. Albert Einstein spunea că două lucruri sunt infinite, în lume, Universul şi Prostia umană! Dar de primul nu putem fi încă siguri.

„Guvernele îţi oferă minciuni materiale, biserica minciuni spirituale şi tu rămâi cu ochii în ziar la nişte femei goale“.

source: Sişu Tudor

Educaţie Sexuală!

Aşa cum te-am obişnuit deja, o dată pe săptămână, de două ori şi nu tot timpul, scriu un aticol şi-l postez pe internet ca să te inspir în călătoria ta. Eu scriu peste tot! Iar de această dată mă aflu în tren, privesc peisajul şi scriu lecţia numită Educaţie Sexuală, pentru toate vârstele! Te rog să te ţii bine, deoarece călătoria prin conţinut te va zdruncina, iar unele idei pe care le vei citi te vor determina să renunţi. Cei mai fericiţi, o vor parcurge până la capăt. Astăzi îţi prezint poate cel mai bun articol care a fost scris vreodată, în toate timpurile. Aşa că, aşează-te confortabil ca să asimilezi informaţia cu maxim interes şi cu poftă de cunoaştere:

Dacă crezi că Dumnezeu condamnă homosexualii iar tu, datorită acestei convingeri, urăşti o anumită categorie de oameni, eşti o ruşine! La fel se întâmplă cu diferenţa culorii pielii ş.a.m.d. De ce S-ar declara Dumnezeu împotriva unei alegeri aleasă de o fiinţă liberă, creată de El să fie liberă? Nu deţine niciun sens sau o logică această teorie. Iar alte argumente nu îşi mai au rostul. Chiar dacă Dumnezeu ar fi duşmanul homosexualităţii, de ce te înghesui tu ca să condamni o anumită categorie de oameni?
Lasă-L pe Dumnezeu să se îngrijească de cei care aleg „strâmb“. El, nu are nevoie de ajutorul şi de intervenţia ta, ci tu ai nevoie de ajutor pentru a îţi deschide mintea.

Dacă crezi că Dumnezeul ce te-a înzestrat cu organ sexual, a făcut-o cu scopul ca ţie să îţi fie ruşine că îl deţii, să îl ascunzi şi să intenţionezi să îl foloseşti în mod pervers, iar dacă s-ar putea cu toate femeile în viaţă, pe ascuns, eşti un prost; şi eşti primitiv! Cărţile de anatomie prezintă imagini cu trupul omenesc în care organul sexual a fost exclus sau cenzurat.
Este evident că cei care gândesc ori aplică astfel de sisteme de formare nesănătoase sunt bolnavi şi sunt convinşi că Dumnezeu a greşit undeva! Într-o societate „civilizată“ nu ai voie să foloseşti cuvântul penis ori vagin, deoarece, folosindu-le vei fi considerat un derbedeu, un ţigan şi un prost crescut. Eu îţi spun că prost crescut vei fi dacă eviţi să le foloseşti, atunci când este cazul. Oare de ce nu îţi este jenă să vorbeşti despre degetele de la mână? Este exact acelaşi lucru!

Sexualitatea a reuşit să fie muşamalizată de autorităţi timp de mii de ani, considerând că asta ar fi legea lui Dumnezeu. Însă, violenţele, crimele şi războaiele, omorurile de pe micile ecrane, carnagiile în jocurile video ori, alte astfel de disfuncţii ale naturii umane sunt permise. Ba chiar sunt şi la modă şi se scot bani frumoşi din asta. Unii soţi au grijă să se ascundă de privirile copiilor lor în timp ce se mângâie, dar consideră că n-au absolut nimic de ascuns atunci când lovesc fiinţa care le-a dat viaţă!

Dragilor, astăzi, nu e deloc dificil să ne dăm seama că un comportament uman se formează în funcţie de convingerile proprii în ceea ce Îl priveşte pe Dumnezeu (viaţa), aşa cum scria Neale în cărţile sale. Albert Einstein deasemenea, şi-a pus o întrebare de o importanţă majoră.
Astfel că, dacă vei crede că Dumnezeu e un Creator prietenos, universul ţi se va părea un loc prietenos, iar viaţa ţi se va părea un dar. În schimb, dacă vei crede că Dumnezeu e un Persecutant, universul, ţi se va părea un loc ostil, viaţa un calvar, şi te vei transforma într-un persecutant ce va sfârşi prin a fi persecutat de alţii la rândul său… Mai eşti acolo?
Spuneam că în funcţie de convingerile tale în ceea ce priveşte caracterul lui Dumnezeu, vei percepe viaţa şi apoi vei încerca să imiţi ceea ce crezi despre viaţă. Dacă vei crede că Dumnezeu judecă omenirea pe motiv că aşa ai citit tu într-o carte sfântă că se comportă Dumnezeul tău, întreaga planetă se va transforma într-un tribunal de oameni primitivi, iar locuitorii în judecători, de la cei mai proşti până la cei mai deştepţi. De pildă, dacă ţi se deschid uşile de la mijloc, la urcarea în autobuz, dar tu alegi să urci prin faţă, cu toate că era liber la mijloc – cel puţin un călător te va judeca pentru asta.

Există ghizi ce ocolesc acel adevăr pe care oamenii nu sunt pregătiţi să-l audă sau pe care nu doresc să îl audă şi în felul acesta se bucură de un succes timpuriu.
Adevărul Real e faptul că Dumnezeu nu vrea nimic de la tine, nici măcar să suferi ori să fii fericit! Uau! Cum sună acest Adevăr. Atenţie!

Dumnezeu nu aşteaptă nimic de la tine,
nici măcar să suferi ori să fii fericit!

Fiindcă un dumnezeu care ar avea aşteptări de la tine va fi predispus să rămână dezamăgit de rezultatele tale… De aici s-ar naşte şi judecata pe motiv că nu l-ai mulţumit pe dumnezeu. Dar judecata nu există! Răsplata în schimb, da!

Aşadar, ceea ce vrei tu este ceea ce Îşi doreşte Dumnezeu pentru tine!

Universul răspunde afirmativ tuturor cererilor tale. Iar dacă te judeci şi te vinovăţeşti, universul te va judeca ori vinovăţi, folosind toate resursele ca să îţi facă pe plac. Cu siguranţă te-ai convins că în zilele în care eşti trist, nemulţumit sau posomorât, nimic bun nu ţi se întâmplă. Iar în zilele când eşti bucuros îţi zâmbesc toţi, găseşti bani pe stradă ori naşti relaţii noi cu oamenii la fel de noi.

Doctrinele pământene au reuşit să convingă masele că sexul e un păcat înaintea lui Dumnezeu, cei care le-au înfiinţat cunoscând faptul că sexul reprezintă o sarcină naturală la care nu se poate renunţa niciodată. Asta ar însemna stoparea procesului procreării şi totodată anihilarea evoluţiei umane, ca specie. În felul ăsta, au găsit metoda de a condiţiona această acţiune. Astăzi sexul este permis doar dacă biserica are ceva de câştigat din asta, prin căsătoriile, botezurile ori spovedaniile zilnice zadarnice. Iar din nefericire, multe mii de ani, oamenii au crezut că dacă îngenunchiezi în faţa unui mincinos, ipocrit sau făţarnic, îmbrăcat în veşminte negre, fie el preot creştin, rabin, imam sau lama, te apleci înaintea lui Dumnezeu şi în drumul tău către casă te eliberezi de povara păcatelor, ce le-ai obţinut prin sex sau dorinţă de împreunare.

Te invit să îţi pui o întrebare: De ce L-ar deranja pe Dumnezeu faptul că ai făcut sex? Dar de ce te-ar pedepsi că ai folosit ceva ce El ţi-a lăsat să foloseşti? De ce vrea Dumnezeu ca oamenii pe care îi iubeşte să sufere în loc să se bucure? Mult mai clar sună întrebarea:

De ce te-ar condamna Dumnezeu pentru eternitate dacă faci sex în afara condiţiilor impuse de religiile inventate de oameni?

Ce legătură are adevăratul Creator cu ceea ce au inventat oamenii că ar aştepta de la oameni Dumnezeu? Gândeşte-te că sexul derivă din iubire iar totodată „iubirea“ te duce în iad. Ar putea fi aceasta o teorie eronată? Tot ce au crezut şi au urmat oamenii vreme de mii de ani, ar putea să fie o concepţie greşită? Dar chiar de Dumnezeu ar cere un preţ în schimbul actului sexual între un bărbat şi o femeie, de ce nu am plăti această taxă direct lui Dumnezeu, fără a le umple buzunarele fariseilor cu burţi mari şi capete mici?

În urmă cu doi ani, la insistenţele unor prieteni de familie am asistat timp de o oră la ceea ce creştinii după evanghelie au numit evanghelizare.
Acolo fratele care venise să le vorbească oamenilor prezenta fărâme de adevăr, nicidecum Adevărul integral, deoarece nu îl cunoştea, iar din trei cuvinte rostite unul era păcătoşilor, nevrednicilor, curvarilor, diavolilor, în timp ce sala îl aproba, spunând amin la fiecare două secunde, mai puţin eu. Cu adevărat că „diavolul“ (mincinosul ori manipulatorul) era cel ce le vorbea nu aceia care ascultau, convinşi că le vorbeşte Însuşi Dumnezeu prin Duhul Sfânt, ce cobora în inima fiecărui pastor ori creştin ascultător! În realitate, aceşti oameni sunt în iad cu sufletul şi cu trupul, şi sunt ţinuţi prizonieri acolo chiar de către minţile lor. Ei se condamnă singuri, ci nu îi condamnă Dumnezeu. Acestora, cineva le-a spus că Dumnezeu e sfânt, însă, creaţia Lui (oamenii) nu este sfântă, şi au crezut asta pur şi simplu! Mi-a fost atât de tare milă de cei care erau acolo, care credeau că vor fi mântuiţi în felul acesta, încât am ieşit afară şi am plâns în hohote.
Majoritatea tinerilor creştini erau căsătoriţi de oameni (în faţa oamenilor) ca să capete dreptul de a face sex cu nevestele lor în faţa lui Dumnezeu şi m-au îndemnat să fac acelaşi lucru, ca să îmi salvez sufletul cât mai e timp, şi nu mai este mult timp!

De ce mă leg în mod repetat de sistemul religios pământesc, în aproape fiecare subiect pe care îl dezvolt în articolele de pe blog? Deoarece, răul trebuie tăiat de la rădăcină nu de la vârf! Citeşte peste tot!

„Dacă sexul ar fi cu adevărat un păcat, cu sau fără condiţionări, absolvire ori pedepse, faptul că am dezvoltat şi creat o civilizaţie
ar fi o greşeală fatală!“

source: Alberto Bacoi

Citeşte peste tot!

Într-o zi cineva mi-a adresat o provocare. Acel om mi-a cerut să aleg cel mai bun articol de pe Vorbind cu Dumnezeu, pe care să îl citească, apoi să îl publice pe saitul său. I-am răspuns că nu am aşa ceva pe blog, dar citeşte-l pe ăsta, am zis şi a fost de ajuns. Eu scriu peste tot!

Fii fericit cu cât ai, alături de cei care te iubesc şi, care te apreciază, apoi demonstrează-le că îi iubeşti înapoi!
Răbdarea este o calitate rară în zilele noastre, iar dorinţa de a primi totul de-a gata este cel mai mare duşman al tău. Şi nicio realizare obţinută pe nedrept nu îţi va umple golul care te seacă oricât ai câştiga.
Îţi scriu acestea deoarece am văzut prea multe familii frumoase dar care s-au destrămat fără motive reale. Am văzut prea mulţi soţi ce s-au luptat şi zeci de ani ca să poată să aibe un copil, iar după ce au reuşit, deci ea a rămas însărcinată, au ales să se separe. E ireal! E prea multă durere
neadevărată şi dramă împrumutată din exterior. Nu vreau să mă înţelegi greşit, tristeţea e reală, dar nemulţumirea nu este tristeţe! Nemulţumirea este o iluzie care te lasă fără ceea ce ai sau cea care te aruncă în abisul singurătăţii, acolo unde nimicul este egal cu totul.

În urmă cu câteva zile o persoană mi-a spus că ar vrea să nu mai existe nimic. Şi totuşi dacă nu ar fi existat nimic mi-ar fi spus acum plângând că ar dori să existe totul.
Acum sunt la metrou şi sunt uimit de câţi oameni aleargă zilnic, însă fără să se vadă unii pe alţii. Unii merg cu acelaşi metrou, în acelaşi vagon, tot drumul, iar abia în pauza de ţigară şi cafea, la ora 10:30 se salută prima oară în acea zi.
Alături de mine s-a aşezat o prietenă pe care o cunosc din copilărie. Dar nu mă vede, fiindcă stă cu capul în telefon de zece minute. Poate că are treabă, rostesc în mintea mea, însă se joacă un joc stupid cu pătrăţele.
În orice caz, aparent nici eu nu sunt mai presus de ea. Stau tot cu capul în telefon cu scopul de a compune aceste articole pentru generaţia mea!
Bună, mă bucur să te văd, îi spun. „Bună! Ne auzim pe Facebook“, apoi se deschid uşile şi cobor.

Îmi plac toţi oamenii, însă port o luptă continuă cu ceea ce îi controlează iar ei nu ştiu. Oamenii sunt perfecţi, dar au uitat acest lucru despre ei!
De cele mai multe ori când folosesc afirmaţia asta în discuţii, postări sau articole, oamenii se retrag, spunând că e prea frumos ca să fie adevărat de parcă aş colecta taxe în schimbul complimentelor sau adevărurilor pe care vi le scriu aici.
Prin urmare, toţi oamenii sunt perfecţi – prin perfecţi înţelegând mai mult potriviţi, decât exagerat de buni. Exact! Ai înţeles! Perfect înseamnă să fii potrivit, mai de grabă decât să fii exagerat de bun, măsurând binele în funcţie de ceea ce înseamnă el pentru fiecare om… Aşadar, toţi oamenii sunt potriviţi oamenilor din jurul lor. Din acest motiv totul este perfect aşa cum este şi e cea mai potrivită experienţă pe care ai fi putut să o trăieşti! Acum analizează-ţi situaţia, starea, şi elimină nemulţumirea din viaţa ta.

Nici eu nu mă simt fericit în fiecare zi. Şi totuşi, sunt mulţumit zilnic. Dacă eram fericit într-una nu îţi mai scriam aceste mesaje, fiindcă atunci nu aş fi ştiut ce înseamnă să suferi şi nu aş fi ştiut că există suferinţa.
Poate că puteam să scriu aceste cărţi mai devreme decât le-am scris.
Poate că aş fi putut să fiu mai frumos, mai deştept, mai cunoscut ori mai misterios, dar sunt mulţumit de mine sau de situaţia pe care am creat-o. Poate aş fi putut să nu dezamăgesc pe nimeni niciodată şi să iubesc mai mult, apoi să demonstrez asta prin fapte.
Poate că mi-aş fi putut iubi mama mai mult sau să i-o spun mai des.
Mamă dacă-mi citeşti articolul, fiindcă ştiu că pe celelalte le-ai citit printre picături la serviciu, TE IUBESC, chiar dacă nu ştiu să o spun şi să o arăt!
Cu siguranţă ultima îmbrăţişare pe care a „cerşit-o“ tata de la mine, i-am dăruit-o cu doi ani înainte să moară, în rest am fost ocupat. Poate m-am trezit mai târziu decât trebuia ori poate nu trebuia, dar îl iubesc.

Nici eu nu am încă o familie, dar asta nu mă opreşte să fiu fericit! Nu am încă o casă, maşină şi haine frumoase sau scumpe şi totuşi, asta nu mă opreşte să fiu fericit!
Aş fi putut să am un nume mai frumos, mai mulţi prieteni şi mult mai bine intenţionaţi, mai multă faimă sau să am familia mai aproape, dar asta nu mă opreşte să fiu fericit!
Aş fi putut să fiu ajutat şi aş fi putut să ajut eu mai mult. Unii oameni s-au oferit să mă ajute la început, iar la scurtă vreme au renunţat. Asta nu mă împiedică să fiu fericit!
Aş fi putut să vând mii de cărţi, să cer oamenilor să mă numească autor, în loc de prieten, ori să mă comport asemeni celor care confundă scopul cu interesul.
Aş fi putut să conduc maşini negre sau să scriu pentru cel mai mare sait de ştiri sau publicaţii din România. Dar cei de acolo mi-au pus condiţii pe text şi am renunţat. Una din condiţiile impuse era să nu mai scriu despre Dragoste. Oamenii nu vor să citească despre aşa ceva, nu scoţi bani din asta. În felul acesta valoarea textelor mele ar fi scăzut şi buzunarele s-ar fi umplut. Dar viaţa nu funcţionează astfel. Eu sunt mai mult de atât, sunt fericit. Încă mai cauţi motive ca să fii nefericit? Citeşte peste tot!

„Nu încerca să devii un om de succes, încearcă în schimb
să fii un om de valoare“.

source: Albert Einstein