Archives for category: Întrebări şi Răspunsuri

Dacă ceea ce ai citit până acum ţi s-a părut tare, genial, inovator sau un fenomen; dacă primul tău contact cu cartea te-a şocat iar cea de-a doua poate că te-a deprimat şi totuşi, ai reuşit să îndepărtezi din griji şi temeri sau obiceiuri nefolositoare, prin intermediul primelor volume, şi te întrebi oare ce aş mai putea să scriu, înseamnă că nu ai citit nimic până acum! Îţi mulţumesc că m-ai urmat şi susţinut până aici. Le mulţumesc celor ce mi-au pus întrebări şi acelora care au distribuit răspunsurile mele. Acum e rândul meu să te întreb pe tine.

  • Completează chestionarul

  • Cum ai aflat de mine?

Numeşte primul articol care te-a adus pe sait, apoi, alege trei articole pe care le-ai recomanda unui prieten. Lasă răspunsul printr-un comentariu!

  • Părerea ta face diferenţa

Ce îmbunătăţiri ai aduce saitului?

  • Contribuie la Dezvoltarea sistemului de gândire individual

Distribuie materiale de Dezvoltare personală / spirituală (nu doar pe cele de pe acest sait), recomandă (Cărţile mele) ori comandă exemplarele în format tipărit, de pe Librăria Self Publishing. Şi, nu uita, fiecare zi este un miracol. Pe curând!

„O carte bună este cea care te determină să înţelegi faptul că, atunci când te opreşti la marginea unui lac, ca să hrăneşti raţele şi păsările,
nu lor le dai, ţie îţi dai!“

source: Alberto Bacoi


Comandă ultima mea carte pe e-mail la adresa:
suport@self-publishing.ro

Titlu: Vorbind cu Dumnezeu
Subtitlu: 
Olam Haba
Autor: Alberto Bacoi
Editura: Self Publishing
Categorie: Psihologie şi Dezvoltare Personală
ISBN: 
978-606-8669-26-7
Număr de pagini: 152
Preţ: 37.00 lei

Salut! Îţi mai aminteşti listele mele cu Întrebări şi Răspunsuri pe care le scriam acum ceva vreme? Ei bine şi de această dată am plăcerea să fac acelaşi lucru, prin intermediul unui nou articol. Mulţi nu veţi fi de acord cu răspunsurile pe care le veţi citi aici, sunt convins, ţinând cont de faptul că am scris într-un mod poate direct, fără să las loc de interpretări şi de alte comentarii. Dacă intenţionam să strâng cât mai mulţi fani, prin mijloacele de socializare, scriam ceea ce oamenilor le place să audă. Eu scriu ceea ce oamenii au nevoie să audă!

Înainte să încep, permite-mi să te întâmpin cu o surpriză – viaţa ta se va schimba în bine! Oricât de greu (imposibil) ţi-ar fi fost până acum, oricâţi bani ai fi pierdut şi cât timp ai irosit, mulându-te după sfaturile unora sau ale altora, gata, s-a terminat – viaţa ta se va schimba cu un singur click!
Vei avea mai mult succes, mai mulţi bani şi mai mulţi admiratori, decât ai avut până acum. Vei câştiga la loto, vei apărea la televizor, vei deveni un fel de Blizerian al României. Fac eu asta pentru tine! Sunt atât de darnic! Tot ce trebuie să faci e să achiziţionezi Pachetul Promoţional, în valoare de 199.00 de lei, al cărţilor care îţi vor schimba viaţa. Hai ce mai aştepţi? Apasă şi câştigă! Nu mai pierde timpul, nu te mai fura sau amăgi pe tine! Fii un învingător, este atât de simplu!

Te-am convins? Să ştii că am fost destul de aproape. Totul a fost doar o glumă, poţi citi cărţile mele gratuit (aici). Şi chiar dacă le vei citi, ele nu îţi vor schimba viaţa, însă te vor încuraja să te schimbi tu pe tine, apoi să îţi îmbunătăţeşti viaţa. Aşa funcţionează! Iată câteva din întrebările pe care mi le-au adresat cititorii în ultima săptămână:

  • Oana: Cum poţi să scrii atât de des, de mult şi de bine?

Nu scriu prea des, însă postez acelaşi articol pe pagină de mai multe ori. Articolele distribuite pe Facebook şi pe Google+ nu ajung la toţi abonaţii! Din acest motiv repostez acelaşi articol odată la două săptămâni.

  • Ionut: Crezi că articolele tale sunt cele mai bune din lume, că aşa ai scris undeva?

Nu ştiu dacă am scris aşa ceva vreodată şi nici dacă articolele mele sunt cele mai bune articole din lume. Totuşi te sfătuiesc să cauţi articole şi pe alte saituri, iar dacă găseşti mai bune citeşte-le pe alea! Eu scriu mesaje adevărate, nu neapărat bune. Bine poate să scrie oricine, însă adevărat nu pot scrie chiar toţi.

  • Maria: De ce nu am un serviciu mai bine plătit, nu mă înţeleg bine cu băiatul meu, iar cu soţul mă aflu pe cale să divorţez? Ţi-am citit articolele şi totuşi nu s-a întâmplat nimic.

Cărţile şi articolele mele (indiferent ce ai citit), au avut ca scop să te facă să îţi pui întrebarea „de ce“ şi să înţelegi că întreaga viaţă ţi se învârte în jurul acestei întrebări.
Ei bine, atunci când te-ai născut şi erai frumoasă, bucuroasă, şi în sânul unei familii bune ori înconjurată de mulţi prieteni, nu te-ai întrebat de ce! Când te-ai căsătorit cu bărbatul pe care îl iubeai nu te-ai întrebat de ce ţi s-a împlinit visul! Iar când ai născut un băiat frumos şi deştept, şi perfect sănătos, nu ai întrebat de ce este astfel!
De ce ai primit toate acestea? Ce ai făcut ca să meriţi asemenea daruri? În schimb, ai tăcut, considerând că toate ţi se cuvin pur şi simplu, fără să depui niciun efort şi în timpul liber căutai defecte prin jur ca să nu fii prea credulă. Acum tocmai ai găsit răspunsul.

  • Estera: Eşti de acord cu sexul înainte de căsătorie?

Am să răspund scurt (foarte direct) pentru că nu mă preocupă subiectul, nu e foarte important. Eu nu sunt de acord cu căsătoria! Sexul este bun, atunci când se practică din iubire sau pasiune, şi când ambele părţi sunt de acord cu asta. Atenţie! Dumnezeu nu a instaurat căsătoria, ci a creat iubirea şi a lăsat omul să se iubească! Dacă omul nu a fost îndeajuns de puternic încât să se încreadă în iubire şi să o cinstească iar astfel, a avut nevoie de metode de dobândire a unei garanţii sau mai multe, este doar problema lui. Oamenii care au trăit în trecut nu se căsătoreau, în schimb se iubeau până la moarte, spre deosebire de soţii din ziua de astăzi care se urăsc până la moarte, distrug familii şi copii, dar sunt căsătoriţi.
Căsătoria efectuată în faţa oamenilor ucide iubirea reală şi te transformă apoi (în cazul unui bărbat) într-unul care îşi imaginează că face sex cu o mie de femei, de o mie de ori pe zi, mai puţin cu a sa nevastă. Ştiu că nu poţi să recunoşti aceasta şi nici nu ţi-am cerut-o, însă, e necesar să o şti în interiorul tău. Acolo se produce schimbarea.

În realitate, nimic nu e cu adevărat rău sau ceva de care eşti nevoit să te fereşti, câtă vreme priveşti tot Ceea Ce există ca drept unelte de care să te foloseşti în scopul dezvoltării tale ca fiinţă spirituală.
Dacă prin intermediul unei căsătorii în faţa oamenilor te poţi concentra la lucrurile cu adevărat importante, iar, până la căsătorie ceva te neliniştea şi simţeai că evoluţia ta scârţâie, e foarte bine că te-ai căsătorit! Însă, nu transforma căsătoria într-un ritual, o regulă ori vreo cale către mântuire.
Căsătoria este ca şi cum ţi-ai cumpăra o maşină, ca astfel, să călătoreşti mai uşor prin viaţă.

  • Elena: Sunt oameni care ţi-au citit articole şi, au ajuns la concluzia că încurajezi homosexualitatea. Eu nu mai ştiu ce să cred.

Dacă asta au înţeles ei din ce au citit aici sunt liberi să plece aşa cum au venit. E foarte simplu, te dezabonezi de la sait şi gata, ai făcut dreptate!
Eu nu sunt de acord cu homosexualitatea dar susţin liberul arbitru! Dacă îmi plăcea homosexualitatea o practicam deja! Problema oamenilor care judecă homosexualitatea, stă în felul următor: Oamenii vor mai de grabă să aibe „dreptate“ decât să trăiască în pace şi în armonie, prin iertare, şi asta îi aruncă acolo unde trăiesc acum (în iadul creat de om). Înţelegi?
Oamenii preferă să facă război, ca să îl răzbune pe Hristos sau pe Allah, detonându-se în mijlocul pieţelor aglomerate, când ei nu cunosc Voia lui Hristos ori a lui Allah. Habar nu au oricât ar citi! Isus a spus cât se poate de simplu: „Iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri – ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“. Luca 6: 27, 31
Însă oamenii nu au făcut aşa cum se laudă că le-a zis Hristos, Allah sau Brahma, de aici au pornit toate războaiele lumii. O planetă a cărei istorie e însângerată, continuă să creadă că prin crimă poate să aducă pacea? Nu credeţi că a venit timpul să învăţăm şi ceva din asta?

Oamenii care se declară împotriva homosexualităţii, aceia care se bat cu pumnul în piept că îl apără pe Dumnezeu (legea Sa), nu prezintă copiilor lor frumuseţea şi miracolul împreunării sau al iubirii, dintre un bărbat şi o femeie, pe care a lăsat-o Dumnezeu. De fapt, au ucis toate acestea. Alţii au spus că iubirea însăşi este un păcat, prezentând o listă cu ce anume ţi se va întâmpla dacă nu te supui unor minţi smintite omeneşti.
Permite-mi să îţi spun că Dumnezeu nu urăşte homosexualii, pe oamenii care urăsc homosexualii îi „urăşte“ Dumnezeu! Tu ai grijă de tine şi nu te porni să salvezi lumea de: homosexuali, evrei, ţigani, indieni, musulmani sau negrii, când în realitate tu eşti cel care necesită să fie salvat. Fiindcă judecând oamenii nu îi defineşti pe ei, ca cine sunt ei, te defineşti pe tine ca cine eşti tu.

Intrebari si Raspunsuri 3

„Un lucru nu trebuie să aibă sens sau logică pentru orice minte limitată ca să fie adevărat. El pur şi simplu este adevărat“.

source: Alberto Bacoi

Ai simţit vreodată că ţi-e dor de viaţă, că, te afli la 3000 de ani lumină de familia ori de prietenii tăi, alături de care îţi petreci fiecare seară în oraş?
Ai simţit vreodată că eşti izolat de lume în vreme ce trăieşti în lume, apoi ai realizat faptul că alergi singur printre mii de oameni?
Ai simţit vreodată că tu eşti om, însă, ceilalţi oameni par să nu aibe nimic în comun cu aşa ceva? Dacă ai simţit toate acestea, este timpul să faci o schimbare în viaţa ta. Da, aici totul este despre tine şi/sau despre cum te raportezi la ceilalţi!

  • Ce îi face pe oameni să se schimbe?

Slăbiciunea!

  • Cineva mi-a spus zicând: „Alţi oameni îi determină pe oameni să se schimbe“.

Majoritatea cititorilor mei aşteaptă să citească mesaje motivaţionale care
să le smulgă tălpile de pe trotuarele pe care îşi tocesc zilnic pantofii şi să îi arunce pe un nor pufos, într-o lume cu îngeraşi, aur şi smaralde, femei frumoase, bani sau o linişte deplină. Şi totuşi eu îndrăznesc să-ţi spulbăr visul cu afirmaţia mea: Nu există schimbare în „bine“, ai auzit? Nu există schimbarea unui om în bine, ci doar în rău!

  • Ceee? ? ?

Ce ai auzit!
Omul nu a fost niciodată rău. Starea naturală a lui este puritatea, dorinţa de binefacere, Lumina, Dragostea, înţelepciunea, sacrificiul ori cântecul! Cântecul universului este înfiripat în sufletul lui, în inima lui, apoi, în clipa morţii sale se aşează în mintea lui. Pe parcurs ce se naşte, creşte şi se
formează (devine conştient de lumea pe care a venit să o exploreze), în funcţie de puterea lui omul se mulează. Am să vă dau un scurt exemplu:

– „În lumea asta dacă eşti bun eşti luat de prost“.
– „Nicio faptă bună nu scapă nepedepsită“.
– „Dacă tu nu dai „ţepe“ alţii îţi vor da ţie „ţeapă“. Trebuie să te descurci ca să trăieşti bine! Asta e, fiecare om este responsabil pentru el“.

Ceea ce înseamnă că oamenii sunt răi, iar, tu eşti o victimă. Îţi plângi de milă neîncetat iar în sistemul tău de gândire defensiv, pari că ai găsit un refugiu. Dar refugiul tău este iluzoriu.
Ei bine, tu nu eşti îndeajuns de puternic ca să îi accepţi pe ceilalţi, dar să îi ierţi, să îi înţelegi sau să îi iubeşti? Tu nu înţelegi scopul pentru care te afli acum aici şi nici evenimentele în care te plasezi pentru a trăi cele mai potrivite experienţe pentru tine. Cu toate astea, eşti cert convins că ţi se cuvine să fii înţeles, iubit ori iertat! Trezeşte-te! Nu mai poţi continua aşa! Eşti o ruşine pentru umanitate!

Prin urmare, omul se schimbă în „rău“ din cauza slăbiciunilor sale. Acest proces a fost numit în trecut căderea în iluzie (minciună) sau în păcat. În schimb, atunci când un om „se schimbă în bine“, nu se schimbă, începe să îşi amintească Cine este el cu adevărat. Cu cât îţi aminteşti mai mult, cu atât devii mai pur, mai frumos, mai sănătos, mai iubit, mai înţelept ori mai eficient, apoi, viaţa ta se va supune modificărilor pozitive progresive inevitabil. Sigur că oamenii din jurul tău vor observa schimbarea (ieşirea din anonimat) şi vor încerca să te imite. Vor râde, vor deveni invidioşi,
apoi te vor admira şi te vor căuta ca să le dai sfaturi. Mediul înconurător îţi va zâmbi şi va înflori acolo pe unde calci. Apoi, la final, în ciuda tuturor obstacolelor şi rănilor, acumulate pe durata călătoriei tale, vei reuşi să îi iubeşti în egală măsură pe cei ce te-au susţinut sau înţeles, dar şi pe cei care au încercat să te doboare.

Nu există oameni răi, ci oameni care nu ştiu încă faptul că sunt buni! De ce nu cunosc oamenii acest lucru? Deoarece nimeni nu le-a spus până astăzi. Aceasta este misiunea şi miracolul tău. Eşti un Maestru!

  • Dacă n-ar mai exista atracţie fizică, ne-am mai putea bucura de o conexiune între sexe?

Sigur. Există deja o conexiune între frate şi soră, mamă şi copil, ş.a.m.d! Există, iar asta în ciuda faptului că nu există atracţie sexuală între ei.
Iubirea se manifestă în mod diferit, în fiecare circumstanţă. Felul în care o manifeşti către ceilalţi, poate fi controlat de tine. Tot Ceea Ce există în lume este iubire şi nimic din Ceea Ce există nu există în afara iubirii!
Chiar
 şi oamenii care te urăsc te iubesc, însă nu o ştiu. Aceştia iubesc în tăcere!  Dacă la noapte ar dispărea iubirea, dimineaţă nu te-ai mai trezi, pentru că nu ar mai exista un loc, creat special pentru tine, în care să te poţi trezi.

Discutând recent cu o persoană despre parteneriat sau relaţiile de cuplu am realizat că oamenii nu înţeleg nimic din ceea ce trăiesc sau aleg. Din acest motiv relaţiile se prăbuşesc din ce în ce mai repede. Unii când aud cuvântul „parteneriat“ strâmbă din nas sau pleacă mai departe, ignorând orice formă de ajutor, idee şi teorie, acuzându-mă că ce scriu eu nu este iubire ori nu are nimic în comun cu aşa ceva.
Dar dacă două persoane ce se trezesc în mijlocul unei furtuni, pe ocean, înotând zadarnic printre valurile mării, de înălţimea unui bloc, în timp ce din vaporul care tocmai s-a scufundat a rămas doar o plută de salvare, ambii aleg să se ţină de ea (ca să supravieţuiască în faţa evenimentului)
o fac din ură, plictiseală sau interes? În niciun caz, ci din iubire! La fel se întâmplă în cazul tinerilor care aleg să supravieţuiască, în parteneriat, în faţa valurilor minciunilor vieţii. Iar de orice parte ai încerca să te agăţi de „pluta vieţii“ aceasta se va răsturna, însă, când o veţi apuca amândoi, în acelaşi timp, se va echilibra şi vă va oferi sprijin şi siguranţă. Apoi, sexul este definit prin starea când ai ajuns la mal, atunci când ai păşit pe nisip cald iar pentru prima dată realizezi că trăieşti. Te saturi cu fructe exotice pe care le culegi cu uşurinţă, te odihneşti, te bucuri de razele soarelui şi apoi pleci pe mare iar şi tot aşa.
Vezi tu, dacă nu ar mai exista o destinaţie, nu ai mai porni în călătorie. Şi totuşi, atracţia fizică nu este o destinaţie ci este un loc în care poposeşti pe parcursul călătoriei tale.

  • Dar nu ai vorbit niciodată despre actul în sine. Este o ruşine sau o intimitate? Ce crezi despre asta?

Niciuna din ele. Este o bucurie! Îmi amintesc de primele clipe în care am simţit trupul femeii pe care o iubeam aproape de mine – atât de aproape încât, devenisem parcă un singur trup – nu mă mai săturam să o privesc
şi voiam să văd tot! Îmi plimbam privirea pe şoldurile ei apoi o roteam pe toate părţile. Îmi plăcea pielea ei, fină, de care mă apropiam în repetate
rânduri cu buzele. Tremuram de plăcere atunci când îşi desfăcea părul,
ondulându-se de la mijloc, şi… eram lipit de ea cu toată fiinţa! O sărutam pe tălpile picioarelor, pe mâini, în urechi, pe sâni, pe gât, pe coapse sau pe spate. În tot acest timp, prioritatea mea era ca şi ea să se simtă la fel de bine ca mine. Atunci, am realizat că nu actul sexual în sine, pe care îl
iubesc, era secretul, ci fiecare clipă în care o ţineam strâns în braţe,
fiecare atingere după ureche, fiecare sărut pe ceafă sau geamăt, şi felul în care ne ţineam de mână.
„Dacă mă dezbrac în faţa ei o să explodez“, mi-am spus.
„Nu te voi lăsa să pleci niciodată“, am auzit-o şoptind de câteva ori. Dar eu i-am spus că o voi iubi şi după ce va pleca de la mine.

  • Nu îmi vorbi tu de iubire sau de, starea naturală a omului, ca fiind inocenţa, puritatea, când noi dacă privim în natură vedem altceva.
    Fiecare soi de animal e condus de spiritul de supravieţuire, asta e intuiţia lui. El este modul prin care supravieţuiesc, evoluează şi se adaptează speciile.

În primul rând noi nu vedem natura în felul în care o vezi tu, ci, doar tu o vezi astfel. Iar dacă te inspiri de la un regn inferior ţie, şi îl iei ca punct de reper în viaţă, în cazul tău evoluţia nu mai există. De fapt, eşti cu sute de ani în urma fiarelor sălbatice. De ce? Fiindcă ţi s-a dat un creier superior şi un corp pe măsură dar te inspiri de la rasele inferioare. Este ca şi cum un student (viitor psiholog), ia ca exemplu de viaţă comportamentul unui elev de clasa a I-a, care se bate cu colegii săi.
Cu toate astea, observând comportamentul elevului şi analizându-te pe tine, poţi conştientiza nivelul pe care l-ai atins în prezent. Există o vorbă în popor care spune: „Tu ai fost ca el, el încă nu a fost ca tine“.
În plus, nu confunda instinctul de supravieţuire cu Cea Mai Mare forţă a omului şi anume: Intuiţia!

  • Am făcut greşeala să intru pe o pagină web, dedicată femeilor de succes, şi să le întâmpin cu un simplu „bună ziua“. În următoarele cinci minute mi s-a umplut căsuţa de mesaje cu jigniri, atenţionări, referitoare la faptul că aceea pe care intrasem nu era o pagină de matrimoniale. Acolo, câteva femei postau, de trei ori pe zi, articole cu oferte despre farduri.

Foarte interesant mesajul tău. Simt nevoia să dezbat subiectul în detaliu, într-un articol viitor. Cu adevărat o femeie nu e definită doar prin trusa ei ieftină de farduri sau un citat, care îi alină dezamăgirea care a cuprins-o pe motiv că a aflat că în realitate nu e o prinţesă şi că, nu există prinţi. O femeie e mai mult decât imaginea de care se agaţă şi nu ştie încă acest lucru.

  • Majoritatea femeilor pe care le-am întâlnit pe net sunt obsedate! „Salut! Sunt avocată! Dacă nu ai o carieră asemeni mie, eu nu îmi pierd timpul cu tine“.

Majoritatea femeilor obsedate (asta se înţelege din ce ai scris) sunt cele care s-au neglijat pe ele, mulţumindu-i pe alţii, crezând că în felul acesta îşi vor construi o viaţă remarcabilă. Dacă eram în locul tău, iar, o femeie îmi spunea: „Salut, sunt avocată“, îi răspundeam DU-TE LA CULCARE!
În primul rând avocatura nu este o carieră, ci o meserie. E ca şi cum ai fi strungar. Salut, eu sunt zidar! Este acelaşi lucru!
Frustarea obsedatelor de carieră, care rămân singure până la vârste de peste 35 de ani, sunt femei care s-au lăsat păcălite uşor, care nu pot să accepte viaţa personală ca pe un eşec construit de ele în mod conştient. Pot părea dur pentru mulţi, totuşi cineva trebuie să spună adevărul. Veţi înţelege mai multe citind următorul punct.

  • În adolescenţă nu am avut timp deloc de prieteni şi de socializare sau de mine, ci mi-am dedicat timpul acumulării de cunoştinţe, ca toţi apropiaţii să fie mulţumiţi şi să construiesc o viaţă de succes.
    Dar acum lucrurile nu par să fie aşa cum mi-au promis părinţii sau profesorii şi tot ceea ce îmi era drag a dispărut. Aş vrea să trăiesc o viaţă plină de activităţi şi de momente simple, ca atunci când mă urcam în copaci la ţară. Vreau ca cineva care să mă ţină de mână şi să ascult melodia preferată sau să simt entuziasmul de a ieşi în parc cu rolele! Vreau mii de prieteni în jurul meu, care să mă facă să râd şi cu care să stau în fund pe iarbă!
  • Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit în viaţă, au vrut să mă înveţe despre viaţă ori să îmi prezinte realitatea, cum au înţeles-o ei, îndiferent în ce domeniu. Dacă iert o persoană care mi-a greşit înseamnă că sunt puternică sau că cedez?

Cedezi numai atunci când accepţi o părere despre viaţă, mai mică decât felul în care percepi tu viaţa!

„Descoperă-ţi adevărata valoare, apoi nu lăsa pe nimeni să te schimbe“.

source: Alberto Bacoi

  • Rupi tot cu articolele astea să mor, o să iau şi eu cărţile tale.
  • Poftim, ăsta a scris trei cărţi, a prostit câţiva oameni pe internet, şi acum o arde prin Londra în vacanţă.
  • Eşti bun! Eşti foarte bun şi eşti şi drăguţ. Aşa psiholog vreau şi eu. Cu ce te ocupi? Locuieşti în Bucureşti?

Salut dragi cititori şi iubiţi prieteni. De această dată am pregătit ceva nou pentru voi. Am creat o serie de articole, cu titlul Întrebări şi Răspunsuri în care am reuşit să răspund întrebărilor pe care le-am primit, după cum am scris şi pe Facebook. Întrebările voastre au venit în număr extrem de mare în ultima perioadă. Din acest motiv am simţit că e nevoie să scriu o serie de articole, în loc de unul, în care să îmi expun ideile în cel mai clar mod posibil.
Cu intenţia de a diminua posibilitatea apariţiei conflictelor pe pagini, care în mare parte, se datorează titlului cărţilor, am hotărât să acord prioritate întrebărilor pe care unii vi le-aţi pus în privinţa „religiei“ mele.
În episoadele următoare voi dezvolta şi alte subiecte, cum ar fi: relaţiile
familiale, sociale sau de cuplu, creşterea încrederii de sine, dezvoltare a inţelepciunii intuitive şi eliberare. Pentru început am hotărât că e necesar să vorbesc despre „religia“ pe care o urmez.

  • Eşti creştin? Dacă da, la ce biserică te duci?

Nu sunt creştin, sunt un om liber din toate punctele de vedere.

  • Văd că eşti împotriva religiei. Spune-mi dacă eşti ateu! Sau, nu ai curajul să o recunoşti?

Sigur că sunt împotriva religiei. Totuşi sunt şi împotriva ideologiei numită ateism. Eu nu sunt creştin şi nici ateu. Nici naţionalist nu sunt, nici ataşat de vreo rasă, cultură, limbă ori astfel de „valori“ zei, eroi, politicieni, bani, beneficii sau alte roluri şi atribuţii, care creează diferenţe şi conflicte între oameni. Eu sunt un om liber!
Creştinismul, ateismul sau celelalte astfel de ideologii, reprezintă unul şi acelaşi lucru. Este chiar aşa cum auzi.

  • Ateismul reprezintă inacceptarea oricărei forme de credinţă.

Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa. Ci asta vor unii oameni ca tu să crezi!
Un om religios, crede în proporţie de 5% că există un Creator al creaţiei.
Un om ateu, crede în proporţie de 5% că nu există un Creator al creaţiei! Ce au ei în comun? Vă spun eu, credinţa! Singurul element care diferă e ideea pe care au acceptat-o. De exemplu: Eu cred că există/Eu cred că nu există! Prin urmare, ambele reprezintă unul şi acelaşi lucru, Controlul asupra ta. Eşti o marionetă!

Urăşte-mă că ţi-o spun. Mă vei iubi, mai târziu!

Un om creştin îşi iroseşte întreaga viaţă, încercând să convingă oamenii că Dumnezeu există, de parcă, o Fiinţă Omniprezentă ar avea nevoie de justificare sau de o prezentare înaintea oamenilor, şi de un om care să Îi ia de fiecare dată apărarea, timp în care ateii îşi irosesc viaţa, încercând să îi convingă pe ceilalţi că nu există un Dumnezeu, de parcă li s-ar da o primă pentru reuşită. Ambele tabere au în comun sentimentul nevoii de
a converti pe celălalt, pe sistemul: Steaua sau Dinamo? Aşadar, ambele concepte au fost create de oameni, ca tu şi, cei ce vor veni după tine, să alegeţi din ce vi s-a pus la dispoziţie, iar în loc să creaţi să executaţi.
Ateismul nu este scepticism, este o credinţă şi mai mare decât religia, de orice fel ar fi. De fapt, ateismul este doar o altă formă de religie, cea mai „incredibilă“ aş putea spune. Ateismul este o credinţă oarbă.

  • Ai şi vreun argument?

Sigur. Acesta este şi scopul discuţiei, nu?
Ei bine, un creştin crede că tot ce nu poate să înţeleagă cu mintea a fost conceput de o „minte“ superioară lui. Un ateu, în schimb, crede că tot ce nu poate să înţeleagă cu mintea este o eroare sau o coincidenţă. Pff, cât de credul ar trebui să fiu ca să accept o astfel de idee? Probabilitatea ca totul să se fi produs din greşeală sau coincidenţă, este similară aşteptării de a câştiga la loto dar fără să bagi bilet. Astfel, ateii sunt mai credincioşi decât creştinii ortodocşi, aşa cum scriam şi în cărţile mele.

Am să vă povestesc un miracol real care se întâmplă la mine în casă.
Ştiu că mulţi nu veţi fi îndeajuns de puternici ca să credeţi ceea ce vă voi povesti, însă este adevărat, jur! Majoritatea nu credeţi în supranatural, şi totuşi, insist să mă credeţi atunci când vă spun că la mine în casă „apar“ pliculeţe de whiskas în frigider.
Pisica mea nu este capabilă să înţeleagă cum apar în fiecare zi pliculeţe de whiskas în frigider, totuşi asta nu o împiedică să le mănânce cu poftă.
„Uau! Ori e minune ori coincidenţă“, gândeşte cu mintea ei măruntă. „Mi se cuvin aceste daruri deoarece sunt o pisică frumoasă şi cuminte.
Totuşi, pliculeţele au apărut şi în zilele când am rupt perdeaua sau când mi-am zgâriat stăpânul“. Evident, oricum s-ar comporta pisica, de fiecare dată când îi este foame va găsi mâncare acolo. Numai că eu sunt nevoit să mă trezesc la ora 07:00 şi să mă îmbrac, să fug la serviciu apoi să vin acasă. Să fac asta timp de 21 de zile pe lună, vreme de 8/9 ore pe zi, ca în ziua de salariu să îi cumpăr câteva pliculeţe şi, apoi să pun de-o parte suma necesară pentru a cumpăra un pliculeţ de whiskas pe zi, vreme de 30 de zile.
Sigur că în tot acest timp eu voi face câte un drum pentru fiecare pliculeţ cumpărat, angajaţii magazinului depun eforturi ca să îl transporte şi să îl vândă, cei care îl prepară, la fel şi aşa mai departe.
Iată câte minţi superioare în comparaţie cu mintea pisicii mele, au lucrat, pentru a pune la cale miracolul ori coincidenţa prin care apar pliculeţe de whiskas în frigider în fiecare zi.

Când eram în şcoala generală am râs, citind într-un manual educaţional că omul a evoluat din maimuţă. Însă, am râs şi la ora de religie, când mi s-a spus că dacă refuz să învăţ înger îngeraşul meu sau mă împotrivesc să mă spovedesc unui om, voi arde în iad.
Aceste programe de control au fost create de oameni, scopul fiind acela de a dezbina şi a crea război pe planetă.
Omul a fost convins să lupte împotriva omului, considerând omul însuşi un duşman al omului. În realitate, te asigur că nu există duşmani, există numai oameni!

În primăvara anului 2012 scriam că nimeni nu e împotriva lui Dumnezeu, ci sunt împotriva a ceea ce li s-a spus că este Dumnezeu. Dumnezeu nu duce o luptă cu oamenii, oamenii se luptă între ei.
Oamenii, luptă pentru valorile pe care o parte din oameni le-au acceptat,
vreme în care cealaltă parte le-a respins, în funcţie de mediul în care au fost formaţi. Mă urmăreşti?
Dacă trăiai în Tibet, de exemplu, obiceiurile maestrului tibetan, care te-a format, te urmăreau toată viaţa. Aşadar atunci erai gata să mori pentru a transmite urmaşilor tăi tradiţia, leacurile şi valorile pe care le-ai învăţat şi le-ai urmat. La fel se întâmplă cu creştinismul ori celelalte tipuri de religii!

Un om creştin pe care îl cunosc şi iubesc, striga odată:

  • Isus este Domnul! Isus este Domnul! Ceilalţi sunt numai fondatori de religii, nimic mai mult!

În viziunea unui om format sub învăţăturile religiei budiste, Buddha este Domnul, restul sunt doar fondatori de religii, fie ei Moise şi Avraam, Isus, Mahomed ş.a.m.d. Iubiţilor, acestea sunt doar provocări de care vă loviţi la nesfârşit.
Prin urmare, Isus nu a creat religia creştină. Moise, Avraam, nu au creat religia iudaică iar profetul Mohamed nu a creat religia musulmană! Ei au creat opusul a ceea ce reprezintă, azi, religiile pământului. În continuare, vă explic de ce şi cum:
Isus din Nazaret, a venit să prezinte lumii eliberarea omului de sub orice formă de control. De pildă, a vindecat (a muncit) în ziua de odihnă, faptă considerată un mare păcat de către religia de atunci, după cum a rămas până în zilele actuale, în ciuda faptului că religia creştină susţine că: „noi Îl urmăm pe Isus“. Nu vi se pare cel puţin amuzant? Vă asigur că este.
Isus a vindecat (a ajutat) o femeie ce avea, cu siguranţă, cele mai multe „păcate“ dintre toate femeile care existau în vremea aceea pe pământ.
Din ce s-a scris în Biblie, se înţelege că acea femeie era o curvă. Într-un articol viitor voi clarifica ce înseamnă cuvântul „curvă“. Ei bine, pe preoţii consideraţi sfinţi de către religia de atunci Isus nu i-a vindecat sau ajutat, ci a spus despre ei că tatăl lor este S.A.T.A.N (Sistemul Anihilării Tuturor Adevărurilor Nerostite), religia, legea omenească, aşa cum o cunoaştem astăzi şi cum a fost dintotdeauna.
Isus nu se ruga în biserici, ci pe câmpuri, în păduri, unde voia, cum voia şi doar dacă voia! El nu vopsea ouă roşii, nu bea apă „sfinţită“ (nu există apă sfinţită) şi nu venera vreun om sau un tablou. Într-un articol viitor voi clarifica ce înseamnă cuvântul „sfânt“. Apoi Isus a spus că lucrările Lui le vor face şi ceilalţi, mai târziu. Ba chiar, unii oameni vor face lucruri şi mai măreţe decât a făcut El prin şi cu ajutorul Său. Iar acest ajutor este chiar exemplul pe care ţi l-a lăsat:
Fii liber! Evadează din închisoarea lumii (a minţii) ori conceptele ei, chiar dacă te vor omorî pentru asta! Dacă tu o faci, cel puţin un om îţi va urma exemplul, şi tot aşa.

  • De ce ar manipula cineva în halul ăsta? E deprimant ce citesc.

Deoarece, dacă nu te mai duci la biserică, de exemplu, vei încuraja şi pe altul să nu o mai facă. Dacă niciun om nu se va mai duce, biserica nu va mai exista! Dacă biserica nu va mai exista, adică, nimeni nu va mai avea nevoie de serviciile acelor indivizi, ei nu vor mai fi plătiţi şi scutiţi de taxe.
Foloseşte exemplul pentru fiecare caz, iar, rezultatul obţinut va fi acelaşi!

„Grăbeşte-te să îţi iei creditul de nevoi personale cu o dobândă de 9,5%! Perioada este limitată! Profită ACUM!“ Ceea ce înseamnă: Păcăleşte-ne! Îţi oferim această şansă! Alegem să pierdem în mod conştient şi o facem pentru confortul tău, oare? Ei bine, chiar şi controlul se îmbracă în haine
diferite de fiecare dată. În special, în cele mai pure veşminte. Orice lucru este upgradat periodic, iar absolut tot ceea ce există în lume, doreşte să te controleze, desigur, la niveluri şi în măsuri diferite.
Ba chiar şi conţinutul articolelor mele se poate transforma în control şi îţi poate provoca dependenţă, dacă eziţi să aplici ideile descoperite aici, ori dacă îmi vei permite să gândesc de fiecare dată în locul tău.

  • La cum descrii tu aici religia, încep să cred că religia te va duce în iad, în acel loc îngrozitor ce a fost descris în Biblie.

Eşti pe aproape! Numai că, religia nu te va duce undeva, ea te ţine legat undeva! Aici! Aici este iadul care a fost descris în Biblie. Nu există alt iad în altă parte!

Iadul este felul unei minţi limitate de intelect de a înţelege dreptatea şi de a o instaura ca lege, chiar dacă va fi nevoită să ucidă sau să fie ucisă pentru asta.

Iar, moralitatea care a fost legiferată este bolnavă, şi a dovedit cu vârf şi îndesat că aşa este.
Nu există un iad mai aspru decât viaţa unui bătrân muribund, îmbătrânit prematur, sufocat de ţigări ori inundat în alcool, răpus de boli, părăsit de familie sau prieteni, care îngenunchează înaintea mortăciunilor, pe care apoi le sărută, scopul fiind acela de a câştiga bani, sănătate, chiar şi anii tinereţii înapoi dacă s-ar putea, ca să mai trăiască măcar odată sau de o mie de ori, viaţa pe care a urât-o dintotdeauna.
Sigur că nu aştept de la tine să mă crezi pe cuvânt, ci, mi-ar plăcea să te convingi tu singur de aceste Adevăruri. Greu nu este! Tot ce ar fi bine să faci e să studiezi şi apoi să probezi orice informaţie primită cu ceea ce îţi dictează intuiţia (inima). Învaţă să diferenţiezi gândurile de sentimente.
Gândurile sunt înşelătoare, ele îţi cer garanţii, apoi îţi prezintă partea ne-gativă a lucrurilor în orice ai dori să începi să faci cu viaţa ta. Şi asta te-a oprit de fiecare dată. Sentimentele, însă, sunt Adevărul sufletului. Ele nu te vor conduce niciodată în eroare.

Un om ateu, un împătimit al discuţiilor pe internet s-a oferit să îmi explice cum stau în realitate lucrurile, ca răspuns la unul din articolele mele.
Am acceptat provocarea lui cu o singură condiţie, aceea de a folosi doar convingeri proprii ca să mă convingă. Discuţia, a evoluat în felul următor:

  • Ştii, Charles Darwin susţinea faptul că…

STOP! Spune-mi ce susţii tu!

  • Păi, ai aflat măcar că s-a descoperit…

STOP! Spune-mi ce ai descoperit tu!

  • Toţi marii savanţi ai lumii au ajuns la concluzia că…

STOP! Spune-mi la ce concluzie ai ajuns tu! Dar din nefericire pentru el, conversaţia noastră s-a oprit aici.
Nu vreau să fiu răutăcios cu cineva prieteni. Ci vreau să vă fac conştienţi de faptul că alţii au gândit pentru unii dintre voi, dar unii dintre voi credeţi că exact aşa gândiţi în realitate.
Scopul pentru care îţi scriu este cel de a te ajuta să îţi câştigi încrederea în tine, indiferent în ce alegi să crezi sau ce alegi să faci după ce vei citi această pagină. Eşti liber să crezi în cărţi, în bani, în idoli, în maşini şi în carieră, în stele, în soare, în fericire sau în tine! Este alegerea ta. Vreau doar să faci tu alegerea, nu să aleagă alţii pentru tine.
„Dumnezeul“ religiilor în realitate nu există, la fel cum nu există nici acei oameni care încearcă să îşi nege Sursa de provenienţă. Cei ce vor dori să înţeleagă vor înţelege ultima afirmaţie.

Dacă vrei să devii administratorul gândurilor tale ţi-am pus la dispoziţie o scurtătură către eliberare şi dobândire a înţelepciunii.
Orice Maestru, al tuturor timpurilor, a venit aici ca să îţi spună că viaţa e frumoasă; viaţa este un miracol al energiei manifestată în fizic (materie) şi un joc minunat, indiferent de tristeţea la care s-a supus, săvârşindu-şi misiunea pe pământ. Citeşte Vorbind cu Dumnezeu şi începe să priveşti lumea aşa cum nu ai mai privit-o până acum. Eu te admir şi te iubesc
pentru Ceea Ce eşti şi, tolerez acel ceva despre care oamenii ţi-au spus că eşti.

Intrebari si Raspunsuri

„Ce se întâmplă atunci când alţii gândesc în locul tău? Le dai puterea ta. Ce se întâmplă atunci când le dai puterea ta? Încetezi să mai exişti!“

source: Alberto Bacoi

%d blogeri au apreciat: